Se afișează postările cu eticheta jurnal de mamica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal de mamica. Afișați toate postările

In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK: Prima luna la cresa (1 an si 8 luni)

Am in minte postarea asta inca de dinainte ca mamarutza sa mearga la cresa. Mi-am structurat-o de cateva ori, am trasat ideile principale, sunt multe informatii care vreau sa vi le dau si putin timp.
 Mica paranteza: e ora 5.45 , eu m-am trezit deja de vreo 1,5 ore si deja imi e somn. Cam acesta e orarul meu cand vreau sa scriu cate o postare (mai ales una de genul acesteia ) , in timpul zilei imi pare ca am din ce in ce mai putin timp.


Revenind, va spun ca ne-am hotarat ca la aproape 2 ani sa o inscriem pe mamarutza la cresa inca de dinainte ca ea sa se nasca , asa ca momentul a venit fara sa ne puna noua prea multe semne de intrebare.

(Fie vorba intre noi, eu cel putin mi-am facut ate 100 de planuri despre cum o sa doarma singura in patut inca din prima zi, nu o sa o tin in brate, bla bla bla. Nimic nu s-a intamplat ;))

Incep prin a spune ca am ales o cresa de stat. Nu doar din considerente financiare, la un moment dat sa stiti ca incepusem sa luam in calcul si taxa pentru o cresa particulara. Sunt de parere ca de regula, la cresele de stat copii invata un picut mai mult. Daca la cele particulare accentul e pus pe confortul copilului (gen doarme in bratele educatoarei, mananca mancare pasata, etc) la cele de stat se incearca si o oarecare educare a lor- in masura in care e posibil la o varsta asa frageda.
Situatia creselor din Sibiu probabil nu o stiti, daca nu traiti aici si mai ales daca nu sunteti mamici interesate de subiect. Cresele sunt putine, nu in fiecare cartier.Locurile limitate iar pentru a reusi sa iti inscrii copilul la cresa dorita (care nu e neaparat langa domiciliul tau) trebuie sa stai la rand zile in sir. Da!Nu am gresit, nu am vorbit aiurea. In speta, la una din cresele pe care o doream noi parintii (si bunicii) au stat a rand de vineri noapte pana luni dimineata. Nu are rost sa mai zic nimic pe acest subiect, ma intristeaza de dimineata. 
Spre marea noastra bucurie, Doamne Doamne a avut grija de noi si printr-o conjunctura extrem de fericita, cu 2 saptamani inainte de inceperea anului scolar am aflat de deschiderea unei crese noi, de stat chiar in centru orasului, exact acolo unde ne era noua cel mai bine. 
Pentru mamicile din Sibiu, e vorba despre cresa de pe strada Arhivelor.
Pe scurt, sunt foarte multumita de conditii, de locatie, de personal. Cresa este renovata, intreg mobilierul este nou, curat. Educatoarele sunt majoritatea tinere si mereu cu zambetul pe buze. Ceea ce marturisesc ca imi da o stare de liniste interioara.. Unde mai pui ca locatia se afla la fix 2 minute de jobul meu? :D Happy me!!

Totusi , sa nu va imaginati ca totul a fost usor, cel putin in ceea ce ma priveste.
Mi-am facut o multime de ganduri, o multime de scenarii.
Pentru ca mie imi parea mult mai ok pentru ea (in sensul de mai putin traumatizant) ma gandeam sa incepem cu programul de 4 ore(deci ea sa plece inainte sau dupa masa de pranz, fara sa doarma acolo) apoi, dupa 1 luna (ziceam eu) sa incercam sa trecem a programul prelungit .
Nu de alta insa in 02 Decembrie mamica mamarutzei (adica eu ) incepe serviciul. Ceea ce nu este foarte nice, i know! Totusi, marturisesc ca imi este putin dor. PUTzIN!

Eh, atunci cand am inceput sa intreb in stanga si dreapta despre ideea mea majoritatea mamicilor cu copii deja trecuti de faza asta imi spuneau ca e mult mai ok ca Ioana (sau Antonia, cum vreti voi) sa se obisnuiasca de la inceput cu programul prelungit...pentru ca altfel, o sa ii fie la fel de greu atunci cand o sa o las prima data sa doarma acolo. Oarecum logic, ea s-ar fi obisnuit sa fie luata acasa la ora 12 . Normal ca nu i-ar fi placut ca dintr-o data sa stea pana la 15/16/17 . Nu am luat nici o decizie finala pana cand nu am dus-o in prima zi, m-am gandit ca o sa ma sfatuiesc si cu personalul de acolo, in functie de ce imi recomanda si ei.

I-am vorbit mamarutei in fiecare zi despre faptul ca o sa mearga a cresa, adica la copii . Am tot insistat pe faptul ca vor fi multi copii cu care ea se va juca ( asta pentru ca ea are o mare bucurie atunci cand e inconjurata de copii) iar mami si tati o sa vina sa o ia atunci cand ea nu se mai simte bine. Nu stiu cat de mult a ajutat asta insa mi s-a parut normal sa ii spun, nu cred ca era ok sa o duc pur si simplu acolo intr-o dimineata si atat.

Din considerente organizatorice (nu am fost gata cu analizele la timp) ne-am prezentat in prima zi la cresa in 08 septembrie. 
Aratam cam asa:

Foarte bine am facut, pentru ca multi parinti au ales sa inceapa mai tarziu , spre jumatatea lunii asa ca in prima saptamana cel putin au fost destul de putini copii.
Pe scurt, va spun ca totul a decurs mult mai ok decat imi imaginam eu. Mamarutza a fost preluata de una din ingrijitoare , a plans atunci cand si-a dat seama ca mami sau tati nu o sa vina si ei in camera de joaca...dar cam atat. Usa camerei s-a inchis iar mami si tati au lacrimat in fata ei :)) I-am repetat de vreo cateva ori asistentei ca in cazul in care o sa planga mult iar ele nu reusesc sa o linisteasca sa ma sune, ca sa venim sa o luam acasa.
Nu m-a sunat nimeni...iar pentru ca rezolvarea unor probleme a durat un picutz mai mult decat ne imaginam noi...am mers dupa ea la ora 16. Dap! In prima zi!
Mi s-a spus ca totul a decurs foarte bine, s-a jucat, a dormit extrem de putin insa nu a mancat nimic altceva decat cativa biscuiti.

Pentru ca nu au bucatarie, mancarea este comandata in sistem catering- singurul lucru pentru care nu am fost foarte entuziasmata. Mi-ar fi placut sa se gateasca acolo, poate as fi fost mai lnistita.
Totusi, asistenta sefa este o mamica extrem de atenta si interesata zic eu de fiecare detaliu. In a doua saptamana deja facuse o vizita la spitalul de pediatrie, vorbise cu un nutritionist si avea deja meniul gata de negociat cu firma de catering. In mare, mancarea este variata si de cele mai multe ori se regaseste cu ceea ce gatesc si eu, acasa. Deci, in mare sunt multumita.


PARANTEZA:Mancarea/mancatul este o provocare uriasa pentru noi. Refuza aproape orice (ieri a mancat singurica piure de cartofi cu ficatel de pui...am fost atat de bucuroasa incat mi-au dat lacrimile) , fiecare masa e o adevarata aventura.  Ma simt extrem de neputincioasa cand vine vorba de alimentatia ei iar lucrul acesta ma scote din sarite. unt mai mult decat constienta de importanta subiectului asa ca ...sper ca viitorul sa ne aduca schimbari . Pozitive!
Va spun sincer  ca nu am observat nici un fel de trauma pe ea, a venit razand la noi, vesela si vioaie. Mai mult, dupa ce am coborat in curtea cresei nu mai vroia sa plece de acolo, se juca..alerga in casuta...deloc nu vroia sa plece acasa :)
Dovada, poza de mai jos...cand incercam sa o chem acasa iar ea refuza categoric, dar cu zambetul pe buze. 


Acestea fiind spuse, va imaginati cred ca nu am avut mari probleme cu acomodarea ei. In fiecare dimineata o intreb "mami , vrei sa mergem la copii?" iar in 95% din cazuri aud ca raspuns un DAAA hotarat.
Educatoarele mi-au spus ca nu au nici o problema cu ea, este foarte cuminte, se joaca singurica sau cu ceilalti copii, nu plange decat destul de rar , intre timp a inceput sa si manance la pranz. 
Probabil pentru ca o lasa sa manance singurica iar lucrul acesta o fascineaza. Desi se face varza (ii duc 2 schimburi cu ea in fiecare dimineata) eu sunt multumita. Se descurca destul de bine, pot spune.
In schimb mi-au recomandat sa o duc la un sport atunci cand va fi posibil, se pare ca e cea mai vioaie si plina de energie fetita de acolo. Concureaza cu un alt baietel...dar are sanse sa il intreaca :)) 
Adoarme doar atunci cand nu mai poate de oboseala, altfel nu.

Singurul lucru care ma intristeaza profund (la care ma asteptam , ca sa fiu sincera) e faptul ca s-a imbolnavit. A rezistat eroic 3 saptamani fara sa fie deloc bolnavioara, insa dupa a inceput sa faca putin rosu in gat. Abia am reusit sa scapam de el (aerosol facut pe timpul nopii, de 3 ori-nu statea deloc ) , luni am dus-o la cresa. Vineri dupamasa am uat-o cu febra.
Asta se intampla acum 1 saptamana si ceva.
A stat acasa 1 saptamana (a doua deja) ,acum e parca putin mai bine-dupa ce am schimbat 3 tratamente. Abia de ieri am vazut si eu o mica imbunatatire , incepusem sa fiu deja paranoica cand vedeam ca nu ii mai trece deloc.
Posibil ca marti sa o ducem din nou, dupa ce primim avizul medicului.

Daca e sa va spun chestii mai putin pozitive , va spun ca imi pare ca vorbeste un picutz mai putin de cand merge la cresa. Oricum nu e foarte vorbareata, poceste destul de mult cuvintele (uneori ma gandesc ca o face pentru ca efectiv nu are rabdare sa le repete) insa in ultimul timp chiar nu am vazut deloc o imbunatatire a vocabularului.
Sunt sigura ca va fi bine insa incerc sa ii reduc la minim accesul la tv si desene animate in perioada urmatoare. Am zis!

Cam atat penru azi. 
E deja 6.50 
Cafeaua e facuta, mirosul s-a imprastiat in toata casa. Ma duc sa ii fac o tura de aerosol mamarutzei, sa ii dau lapticul de dimineata si sa ma apuc de treaba. Like always...

Pupici!
O duminica minunata va doresc!



Read More

Share Tweet Pin It +1

2 Comments

In jurnal de mamica mamarutza personal

JurnaL de BlogariTza mAMIK: Prima diploma

Nu, nu e o diploma de absolvire. 
Nu e o diploma de premiere la scoala. 
Nu e o diploma de capacitate, de bac sau de licenta.
Nici de dizertatie.
Nici macar de terminare a anilor de gradinita, asa cum am auzit ca se primeste acum.
E o diploma primita de la medic, pentru "cel mai cuminte copil". Nu e mare lucru, doar a fost singura dintre copii prezenti la medic azi..care nu a plans la vaccin. 
Totusi...E PRIMA EI DIPLOMA!
O bucata de hartie care a trezit in mine o multime de sentimente.



Are deja putin peste 1 an si jumatate.
Ma inteleg cu ea...stie ce vrea si ce nu.
Imi spune atunci cand ii e foame, sete...cand vrea ceva cu siguranta stie sa imi arate. 
E incapatanata. 
Imi zambeste in coltul gurii atunci cand eu ii interzic sa faca ceva ...si totusi ea vrea sa faca. Si o face, de cele mai multe ori.
 Eu ma enervez...dar in sinea mea rad.
Adoarme pe umarul meu...exact asa cum adormeam eu pe umarul tatalui meu.
Ma strange in brate cu toata forta ei...si atunci, pentru cateva momente...lumea se opreste. Suntem doar noi doua pe Pamant...si e minunat!
Noaptea, nu ma vede langa ea...plange si ma striga. Cel mai curat "MAMA" din cate mi-a fost dat sa aud. Se linisteste in bratele mele ca nicaieri. 
E parca mai dependenta de mine ca atunci cand era un bebelus.
Ma cauta cu privirea cand nu sunt prin preajma si apoi ma striga cu jind" Maaaamaaaa". Recunosc, ador zambetul din privirea ei cand ma regaseste. 

De fiecare data cand o cert ...si isi da seama ca sunt suparata, pune capul in pamant si asteapta sa termin. Uneori, la sfarsit...zambeste discret, alearga catre mine si imi da un pupic apasat pe gura. 
De fiecare data zambesc!
"De unde o fi invatat asta?" ma intreb...

1an jumatate.... o eternitate ...sau doar o clipa.
O eternitate parca de cand e langa noi...habar nu am cum am putut trai inainte de ea.
O clipa a trecut de cand s-a nascut. De cand i-am sarutat fruntea si de cand 
i-am promis ca o sa fie Soarele nostru. Si chiar este, in fiecare zi.


Sunt convinsa ca ne asteapta momente minunate...avem o viata frumoasa inainte in care sa ne bucuram unii de ceilalti...insa Doamne...te rooog, fa ceva cu timpul, sa nu mai treaca atat de repede.
E incredibil...







Read More

Share Tweet Pin It +1

2 Comments

In jurnal de mamica lifeology by carmen personal

Cum sa iti recapeti fermitatea sanilor dupa alaptare?

Orice mamica stie despre ce vorbesc : dupa sarcina si alaptare, din pacate sanii nostrii  nu mai arata la fel..oricat ne-am dori noi. 
Dar, fara doar si poate nu este asta o tragedie.



Eu am fost o norocoasa deoarece corpul nu a suferit modificari mari dupa ce s-a nascut Antonia, va reamintesc ca am revenit la kilogramele pe care le aveam inainte de sarcina in...maxim 2 saptamani. 
Cea mai mare teama a mea a fost legata de aparitia vergeturilor. Slava Domnului, nu am nici una.In schimb, am observat in spatele genunchiului drept o mica varice (presupun ca este, nu arata ca cele vazute la bunica..insa e o pata vinetie  si nu,nu m-am lovit) iar sanii nu mai sunt la fel de fermi ca inainte.

Consider ca felul in care arata bustul dupa ALAPTARE depinde si de forma lui inainte. Al meu era micutz si inainte , m-am bucurat de "volum" 1 an si 3 luni (aceasta e perioada in am alaptat-o pe micuta mea. Pregatesc o postare exclusiv despre acest subiect, am ales sa scriu acum...cand procesul in sine s-a incheiat,pentru ca acum pot spune mai multe,cred eu.) acum a revenit la marimea de deinainte. Din pacate :))
Am citit destul de multe articole pe acest subiect , am urmat cateva din sfaturi iar unele sincer mi s-au parut tare aiurea. In principiu, IN TIMPUL ALAPTARII e recomandat sa :
  • porti sutien (pentru ai sustine, de cele mai multe ori marimea lor creste asa ca e recomandat sa fie sustinuti-non stop)
  • ai grija la pozitia in care alaptezi
  • exercitii fizice (daca ai timp, chef si nu preferi sa dormi atunci cand te lasa bebelusul:>) Eu doar acum am inceput timid sa mai fac cate ceva cand timpul imi permite. Si nu imi permite in fiecare zi:))
  • hidratare si dusuri alternative (specialistii recomanda alternarea jeturilor de apa calda cu rece in timpul dusurilor zilnice, timp de cateva secunde pe fiecare san.)
  •  folosesti pompa de muls numai la nevoie : eh ,in ceea ce ma priveste eu nu am avut cum sa fac lucrul asta deoarece cantitatea de lapte pe care o aveam era mereu la limita si trebuia sa stimulez lactatia cu ajutorul pompei.

Exista si produse de ingrijire care promit ca dupa folosirea lor aspectul bustului va reveni la forma initiala...insa pe mine nu ma conving 100% . Totusi, exista un produs care ma cam tenteaza: 
Crema de masaj cu Unt de Cacao pentru fermitatea bustului de la Palmer's
L-am vazut zilele trecute in DM si chiar am vrut sa il cumpar. Totusi , am vrut sa caut cateva review-uri ca sa stiu cate ceva despre el...nu a gasit nimic:( O sa il incerc si scriu eu cate ceva despre el:)

Oricum nu ma astept sa faca minuni, cred cu tarie ca exercitile fizice, dusurile reci (in aceasta zona, pret de cateva secunde) si abia apoi masajul ajuta. Oricum ar fi ,repet, cazul meu este unul fericit asa ca nu imi fac probleme mari pe tema asta. Totusi, griji legate de felul in care arata sanii dupa alaptare are fiecare viitoare mama.  "Alaptezi?", "Ti s-au lasat sanii?", "Nu ti-e teama ca sanii tai vor arata ca niste bretele dupa ce alaptezi?Asa se zice" Am primit de multe ori intrebari de genul.Sunt probabil, framantarile multor femei, insa putine recunosc. Partea trista este ca multe dintre mame, renunta la alaptat din motive stupide ce tin de o estetica pe care personal nu o inteleg.

Asa cum spunea si o prietena, Nu e cinstit sa ii refuzi copilului tau, dreptul la un start victorios in viata, doar pentru ca nu vei mai putea sa iti expui sanii fara sa strecori si un sutien pe sub tricou! Eu faceam asta de fiecare data si inainte sa fiu mama,cu siguranta nu am nici o problema sa o fac acum.
In incheiere, citez "Sanii lasati din cauza alaptatului nu sunt urati! Rautatea, indiferenta si egoismul, lasa urme mult mai urate pe chipul oamenilor" 
Total adevarat,nu-i asa?


Mamicile de pe receptie pot sa impartaseasca cu noi trucuri sau sfaturi utile pe acest subiect . Sau pareri despre subiect...le primesc cu placere :)

Pe curand!


 


Read More

Share Tweet Pin It +1

0 Comments

In jurnal de mamica personal

JurnaL de BlogariTza mAMIK: 13 luni




Read More

Share Tweet Pin It +1

4 Comments

In jurnal de mamica

Jurnal de BlogariTZa MamiK :10 luni

Cele 10 luni ale mamarutei noastre au adus cu ele o mare mare oboseala pentru mine. 
Desi nu imi prea place sa recunosc, sunt obosita si ...nu ma simt extraordinar de bine, uneori. Probabil ca acum, corpul meu imi arata obrazul si imi cere sa ma mai gandesc un pic si la el. Pentru ca l-am cam uitat, ca sa fiu sincera.
Ma gandeam zilele astea cum in primele saptamani de viata ale Antoniei dormeam atat de putin noaptea....ziua incercam sa imi fac din treaba , sa o calmez si sa o tin cat mai mult langa mine...si parca nu ma simteam atat de obosita. Acum, de bine de rau dorm noaptea -ma mai trezesc de cateva ori, insa nu mai e atat de "terorista" asa ca adoarme imediat la loc...insa parca nu mai am deloc energie.
Nu ma mai ajuta nici Elevitul, nici Magneziul ...nici cafeaua (pe care recunnosc ca nu o prea beau-inca alaptez, si mamarutza are destula energie, pe cuvant). Spatele ma doare iar capul imi plesneste mai in fiecare zi. Sa fie oare de la "concertele" care le tine ingerasul meu? Si nu ma refer aici la plans ...ci la adevarate vocalize:)
Am zile in care tot ceea ce imi doresc e sa fac o baie luunga cu muuulta muuulta spuma , in care sa citesc ultimul numar din Marie Claire sau Elle(asa cum faceam odinioara) si apoi sa ma arunc in cearcafurile roz din dormitor, sa trag draperiile si sa dorm. IN LINISTE.
He he...mari dorinte am, nu-i asa? Si totusi...tare greu de indeplinit, acum.

DAR, trag aer in piept , respir adanc, imi privesc puisorul si zambesc. MERITA!!!..si o sa fie bine, stiu eu.
Despre ingerash, ce sa va mai spun? Nu ne-a mai crescut nici un dintisor(insa stam non stop cu manutele in gurita-cautand parca ceva) nu ne-am mai prea ingrasat pentru ca avem zile in care refuzam mai toata mancarea inafara de sanul mamei (motiv care ma face sa ma gandesc sa inchei alaptatul), am inceput in schimb sa fim din ce in ce mai active, sa stam singurele in picioare cateva secunde bune-ba chiar uneori incercam si sa pasim. Nu ne iasa, dar suntem perseverente:))

Inca ma mai minunez (cam in fiecare zi) de incapatanarea si ambitia de care da dovada. Nu ii place deloc sa stea singurica (nici in patut noaptea , nici in tarc ziua) si reuseste atat de bine sa imi arate asta. Plange atat de tare, cu o voce atat de stridenta ...incat uneori (dupa ce trec prin toate stadile de nervi) zambesc si cedez. Stiu ca nu e bine...dar ma cam face:)))
In rest, incet incet incepem si noi sa ne intelegem...se opreste aproape din orice activitate cand ii spun ca nu are voie, il recunoaste pe tata dupa cum deschide usa de la casa...rade atunci cand isi aude bunicii in telefon si priveste uimita carticele cu animale. Presimt ca va semana cu mine (macar la asta) si le va indragi tare mult.

In rest, asteptam iarna si ...primii pasi:)
Ma gandesc deja la primul nostru Craciun, in trei. Minunata senzatie, pe cuvant. Anul trecut , de Craciun, ma uitam la brad si incercam sa il descriu si ei, sa stie si ea in burtica ce se intampla afara. Anul acesta, ma va ajuta sa il impodobesc (sau mai bine spus sa il dezpodobesc):)))

Ma rog la Dumnezeu in fiecare seara sa imi dea mai multa putere si mai multa rabdare. O daaa, am nevoie de astea doua lucruri ca de aer. Si imi mai trebuie multa voinita, ca sa pot duce si eu la bun sfarsit atatea lucruri care mi le tot propun si nu sunt in stare sa le incep-apai sa le si termin? ...
Dar mai mult decat asta, ma rog pentru sanatate. 
Asta cer in fiecare clipa ...sa ne dea Dumnezeu sanatate tuturor. Apoi, stiu ca o sa fie bine!Nu se poate altfel!



Read More

Share Tweet Pin It +1

7 Comments

In jurnal de mamica personal

Jurnal de BlogariTZa MamiK : 9 luni in burtik ,9 luni in lume

Cam asa e :ingerasul nostru a stat 9 luni in burtica mea  si inca 9 luni aici, cu noi. Si ne-a facut viata mai frumoasa. Si ne-a adus zambetul pe buze.Si ne-a facut mai responsabili. A adus cu ea parca toata forta si determinarea din lume...acum ne credem invincibili si suntem siguri ca putem orice...pentru ea.
E incredibil cat de mult iti poate schimba viata un copil...ma minunez de asta in fiecare zi. Cum toate perspectivele se schimba, cum cel mai important lucru...ti se pare nesemnificativ. Cum iti sadeste in suflet spaima "sa nu se intample ceva"....cu tine, si sa nu mai poti fi langa el. Cu celalat parinte, si sa il vezi trist o viata. Cu tara in care traiesti si sa il vezi plecand de langa tine ...pentru o viata mai buna.
Stiu ca am inceput postarea intr-o nota putin distincta fata de cum v-ati obisnuit sa fie "jurnalul meu" insa ....uneori devin melancolica....eh,vi se intampla si voua...nu-i asa?
Iarasi am intarziat cu articolul aceasta. Stiti deja ca nu mai am atat de mult timp la dispozitie asa ca nu are rost sa o mai spun. Ideea e ca...probabil as avea timp de mai multe lucruri daca nu mi-ar fi atat de somn. Si pentru ca la fiecare din aceste postari am de spus ataaat de multe, prefer sa imi aloc timp.



Nu stiu de ce, dar aniversarea celor 9 luni a venit in ceea ce ne priveste cu o ciudata responsabilitate. Adica, am inceput sa ne gandim ca peste putin timp o sa mearga la cresa, apoi la gradinita , apoi la scoala. Deja ma intereseaza subiectul cresa...ciulesc urechile de fiecare data cand aud o discutie despre copii si locurile in care isi petrec timpul. Totusi, dat fiind faptul ca mai are un an pana atunci..cred ca trebuie sa ne relaxam putin ..nu-i asa?

Parca, acum mai mult decat niciodata mi se pare ca a crescut ataaat de mult.Are 74 cm. Nu foarte mult daca stati sa va ganditi..dar dat fiind faptul ca s-a nascut cu 52 cm. Mi-o tot amintesc atunci cand era micuta si statea cuibarita la mine in brate...fara sa se miste deloc. Acum, abia o mai pot stapani. Nu vrea sa stea la imbracat seara , alerg dupa ea in pat ca sa ii fixez Pampersul. In fiecare seara trebuie sa o pacalesc cumva ca sa o pot masa cu ulei...Si cand te gandesti ca eu as da orice pentru un astfel de rasfat ...:)))
Nu merge inca, dar da ture agatandu-se de marginea canapelei, de marginea mesei...(trebuie sa cumparam chestii din alea de siguranta , pentru marginile mesei!!)

Apoi, a inceput sa aiba din ce in ce mai multa personalitate. Chiar, ieri am iesit cu fetele la masa....si inceracu sa imi spuna ca e f bine ca are personalitate deja. Eu le-am raspuns spunand ca mi-ar fi placut sa si-o arate putin mai tarziu...daca se poate dupa 22-23 de ani.:)))Mare prostie ...chiar aseara ma gandeam ca desi este un pic mai greu asa, ma bucur pentru fiecare incapatanare de-a ei. E mult mai bine asa...decat contrar. 

Revin spunand ca mai prea are stare deloc. Si cand spun deloc...chiar la asta ma si gandesc. Chiar daca inainte doarmea de 2 ori pe zi, minim 1-2 ore de fiecare data, acum, in zilele in care e prea frig sau ploua si nu reusim sa iesim afara...mai mult de 1 ora nu doarme ...nicicum:)))Imi aduc aminte acum de o postare a Printesei Urbane care povestea cum Sofia a ei doarme fix 60 de minute. Exact asa ni se intampla si noi. Ma mir de fiecare data cum se poate trezi ea FIX dupa 1 ora:))
 Isi petrece majoritatea timpului cocotandu-se pe unde poate, mergand de-a busile prin TOATA casa (camera ei deja o plictiseste probabil:>) povestiind cu noi , razand si mai nou, scotand limba:)

Mi se pare ca incet incet incepem sa ne intelegem. Aproape de fiecare data cand ii spun "Nu-i voie!" inceteaza actiunea pe care o face (de obicei se urca pe undeva, incearca sa escaladeze patul, se apleaca si sta sa cada..din astea). Ma priveste cu atentie, zambeste timid si ...incepe sa faca altceva. De cateva ori, in ultimele zile am auzit-o spunand "APA" . M-am gandit ca ar fi bine sa ii si dau sa bea, poate ca ii e sete. De fiecare data a baut foarte multa, parea ca ei chiar i-a fost foarte sete. Nu stiu daca a spus constient sau nu...insa eu sper. Dat fiind faptul ca in perioada asta incepe sa priceapa cat mai multe...incerc sa vorbesc cat mai mult cu ea. 

A inceput sa manance mai bine . Acum nu mai refuza de fiecare data legumele, zilele trecute a mancat chiar si brocolli. Asta da eveniment!
Inca nu s-a imbolnavit niciodata (sa dea Dumnezeu sa fie tot asa). 

Se bucura de fiecare data cand vede gainile in curte si rade cu gura pana la urechi cand il vede pe Igor. In schimb, Igor este putin (mai mult) gelos pe ea, asa ca atunci cand ma apropii de el, cu mamaruta in brate...imi intoarce tacticos fundul si pleaca:) Eh, e frumos asa?

De aproape o luna incercam sa o obisnuim sa doarma in patutul ei, la ea in camera. In fiecare noape, imi petrec minim 2-3 ore dormind cu ea. Aseara, am adormit in patutul ei :))) Noroc ca sunt subtirica si incap. Si ea mai avea si loc sa se intinda si sa se intoarca de pe o parte pe cealalta. 

Nu i-a mai iesit nici un dinte. Are tot doi, jos . Pe care a reusit sa ii zgarie destul de tare atunci cand a inceput sa roada patutul. Asa ceva...mi se parea mie ca sta prea cumintica in patut, prea mult timp. Ea defapt avea ce face...asa ca nu zicea nici Mac!
Chiar ieri ma uitam, in partea de sus cresc incet incetisor nici mai mult nici mai putin de 6 dintisori:0 Nici nu vreau sa ma gandesc cat de tre o sa o doara atunci cand vor erupe toti...

Parul ii creste intr-un ritm extraordinar de incet. Abia astept sa aiba si ea parul lung, sa ii fac codite, pletute....:DPana atunci, purtam bentite...si asa face mami cate vrea:) Fotografiile sunt din ultimele zile din septembrie, atunci cand ne mai permiteam sa purtam rochita.

... o iubim din ce in ce mai mult...iar fiecare zi este muuult mai frumoasa atunci cand zambeste.

Read More

Share Tweet Pin It +1

8 Comments

In jurnal de mamica

JuRnaL de BlogariTZa Mamik: 8 Luni...Deja!

Azi am implinit 8 luni!
8 luni! 8luni! o repet de mai multe ori...ca sa imi intre bine in capsor. Deja mamarutza mea micutza are 8 luni!
De fiecare data, la fiecare postare aniversara imi vine sa va spun cat de repede a trecut timpul si cat de mare a crescut ingerasul meu.
Ma abtin de data asta, pentru ca sunt sigura ca ma credeti si stiti si voi .. nu-i asa? 

Azi, ca sa nu pierdem prea mult timp din pretioasa zi, ne-am trezit la 7.30.
De fapt, mint. M-a trezit! Eu as mai fi dormit vreo 2-3 ore linistite...insa mamarutza s-a hotarat sa o ia la goana prin pat..sa ma escaladeze..asa ca am sarit ca arsa. Nu de alta, dar ea nu prea apreciaza inaltimile...si chiar nu as fi vrut sa faca azi cunoastiinta cu parchetul nostru alb .Defapt nici azi, nici altadata.Am zis!


Asa cum probabil a-ti inteles deja...fetita mea e fetita mare si merge fara probleme de-a busilea. Daca in urma cu vreo 2 saptamani se ridica timida, si izbucnea in plans(de nervi ca nu poate) dupa cateva secunde de stat ...acum traverseaza camera in maxim 10 secunde ...si mai nou, evadeaza din ea. Pai ce? De ce sa stea ea cumintica pe mocheta moooale din camera ei cand poate sa mearga hotarata pe parchetul tare si alb din hol?
E mult mai bine acolo....stie ea
( numai ea) de ce.

<Acum roade de zor la un covrig nesarat...si poveste cu telecomanda.
Cu cea de la Dvd .
O are si pe aia de la Tv dar aia o tine aproape ..in caz ca are nevoie de amandoua. Bune prietene mai sunt ele...
Stati ca acum a trecut la o discutie aprinsa cu covrigul .Nebunie!>


Revenind...bebele meu merge de-a busilea!
Se descurca atat de bine incat o pupacesc dupa fiecare tura
:) Asta este...nu ma pot abtine. Mai mult nu se mai multumeste cu postura de jos...asa ca se a inceput sa se ridice in picioare. Se prinde de orice poate...(adica efectiv ORICE) si se ridica in picioare:) Sta mandra cateva minute apoi incepe sa cante:) Cand se plictiseste,si daca nu a gasit nimic de infascat se lasa usor jos, in funduletz. 


E extrem de curioasă și de interesată de tot ce mișcă, mai ales de oameni. Si de Igor.E prietenoasă, rîde la toată lumea, se cere în brațe, întinde mîinile să pipăie fețe, păr, haine.
MA TRAGE DE PAR! 
Vroiam sa subliniez asta pentru ca nu imi place deloc.Nu va imaginati acum ca stau ca Ileana Cosanzeana (sau cum vedeti in poza de mai sus) mereu. Nop. Imi strang parul cum pot eu mai bine...insa ea e linistita, ma ia in brate si imi apuca 2- suvite din alea subtirele de la ceafa. Si trage! Si inca o data! Si mai tare, izbucnind in ras. Se uita mandra la pumnuletul ei,plin de par.
Oare v-am spus ca nu imi mai cade atat de mult parul? Va spun acum!Dar diferenta e nesemnificativa in final...imi smulge ea ,ca sa fie bine:)))
 

Doarme mai bine ziua, dimineața și la prînz pînă la 90 de minute, după-amiaza cam o ora ,o ora si ceva.. Noaptea doarme de la22.30 (cand adoarme asa dintr-o data brusc, in timp ce merge de-a busilea prin pat) dimineața, cu pauză de lapte pe la 4-5. Se trezește de cîteva ori pe noapte se intoarce de pe o parte pe alta, iar cand nu reuseste....ma cauta si incepe sa planga. O ajut..si gata, adoarme la loc.

Are 72 de cm si 8,2 kg.
Are tot 2 dinti, nu i-a mai iesit nici unul.
A inceput sa aiba 3 mese solide pe zi insa prefera clar fructele in locul legumelor. Adora bananele si perele foarte coapte (sunt dulci). In ultimul timp incerc sa o pacalesc sa manance si legume,carne, ou insa ....destul de greu. Suntem perseverente si cu siguranta reusim!Stiu eu!


E în continuare foarte veselă, vorbește mult (toata ziulica), Ma Ma Ma și alte construcții repetitive sînt preferatele ei.Mai nou spune a-pa, pa-pa, ba-ba. Clar nu stie ce inseamna fiecare Își cîntă inainte sa adoarma , atunci cand ne plimbam in carucior.
De cateva zile a invatat sa aplaude:) Incet incet ,invata ca asta inseamna "Bravoo", asa ca s-a intamplat sa aplaude cand eu am spus Bravo!!
Acum cateva zile, stateam in fata usii din living cu ea in brate..si ne uitam in curte...Mamarutza se uita lung la mine, ofteaza..si spune"VAAAAI" :)))Eh nah, grea viata de bebelush!
 
Mă studiază foarte atent. Se uită fix la mine, mă pipăie cu degețelele, îmi zîmbește seducător. 
Seara ,inainte de somn da ture de pat...aplauda langa mine, merge pana in celalalt capat al patului, aplaudam amandoua ,apoi vine iarasi la mine:))
Ii place sa stea cu bunicul. Cu bunicii de fapt. Rade atunci cand ii vede...si vorbeste mult cu ei...Ii place la plimbare, si ii place atunci cand e inconjurata de copii


 Cam astea sunt noutatile noastre.
Nu imi vine sa cred ca deja e ultima zi de vara. A trecut, fara sa o simtim...mai deloc. Si totusi...fara doar si poate, a fost cea mai frumoasa vara din viata noastra!
Si nu...de data asta chiar nu am fost in concediu:)

Va pupacim!

Read More

Share Tweet Pin It +1

5 Comments

In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BlogariTZa Mamik :7 luni si primii 2dintisori

Dragele mele ,


Va povesteam in postarea trecuta ca ma gandesc sa schimb adresa
blogului...tot blogul...bla bla. Nu are deloc legatura cu titlul ,stiu....Doar ca...oricum eram hotarata sa imi pastrez cele 2jurnale asa ca am recitit fiecare postare legata de sarcina...Nu prea pot descrie in cuvinte care au fost sentimentele care m-au incercat aseara...atunci cand am trecut in revista articolele. Exceptand faptul ca mi se pare ca a trecut atat de putin timp de atunci...citind si revazand pozele....cu mamarutza langa mine...a fost tare ciudat. Ciudat in sensul bun...parca nu imi venea sa cred ca e langa mine...s-a nascut...si a crescut atat de mult. Parca ieri era atat de micutza si neajutorata...iar azi....oooo   ,azi e fetita mare.
Daaaaa...pe cuvant.
Stati ca va spun imediat de ce zic ca e mare de acum...

In sfarsit mi-am facut si eu curaj si i-am mutat patutul in camera ei. Desi nu imi place....sunt constienta ca e mult mai bine sa se obisnuiasca sa doarma acolo...Deocamdata o acompaniez in fiecare noapte...Se trezeste inca noaptea. Rar face scandal...de obicei se declara multumita dupa ce eu o iau langa mine si ma strange in brate. Cateodata mai papa....dar nu prea mult...atat cat sa fie sigura ca mama e langa ea. Revenind la patut...va recunosc ca am avut u  sentiment tare ciudat ....mi se parea ca se "desprinde"incet incet de mine...nu stiu cate dintre voi ma intelegeti cand spun asta....insa e adevarat.
Parca deja am inceput sa fiu nostalgica...sa ma gandesc ca o sa creasca mult prea repede...si alte lucruri de genul asta. stiu ca gandurile astea sunt premature deocamdata insa...chiar nu imi dau pace...si ma mai miram eu de mamele care isi privesc copii ca si 

"puiul lor si la 30-40 de ani...cred ca asa o sa fiu si eu...
Patutul e noul ei loc de joaca. Pentru ca sta deja destul de bine in funduletz, asa iute cum o stiti deja...s-a hotarat ca nu mai e multumita cu pozitia asta ....asa ca a inceput sa il escaladeze . La inceput timid...apoi...din ce in ce mai hotarat...pana cand l-a cucerit. Acum e ca o printesa....se tine strans de gratiile lui si zambeste larg...cu ochii la jucariile de pe comoda.
Cam asa:


Apoi...vremea schimbarilor continua cu cei 2 dintisori care i-au aparut zambiliciului meu. Primul s-a arat in 26iulie apoi dupa 3 zile l-a urmat si cel de-al doilea...ca sa nu se supere nimeni;)) acum zambeste mandra si ne arata comoara ei...Deocamdata sunt 2liniutze albe pe gingie...abia astept sa creasca....incet incet
..mamarutza se tranforma in veveritza :))) stiti ca deja imi apuca pe furis cate un deget de la mana...il duce la guritza si apoi ma musca cu o satisfactie greu de descris .
Lucrul asta ma face sa zambesc de fiecare data...fara doar si poate.
Mai are rost sa va spun ca nu mai prea are stare deloc? cand sta in brate da din picioare ca o mica broscuta..cand sta intinsa pe spate...vrea in funduletz...iar cand sta in funduletz...ghici ce? vrea in picioare!!! nebunie...!recunosc ca e putin mai solicitant decat atunci cand era micutza si statea cumuntica ;)dar ma bucur tare mult
ca e asa....e atat de dragalasa atunci cand incearca sa se ridice dib fuduletz...sau cand se intinde spre mine...si intinde manutele,ca sa o iau in brate.
Totusi ,asa cum spuneam si in postarea anterioara....corpul meu incepe sa imi arate obrazul...l-am solicitat la maxim in ultimele luni iar acum incep sa simt ca trebuie sa imi dedic si mie putin timp.


Oricum,incet incet mamarutza mea incepe sa descopere lumea care o inconjoara. Este un sentiment de nedescris cel care ma incearca de fiecare data cand o vad cum deschide ochisorii ...ii face maaari (si mai mari decat sunt ) si apoi ma priveste intrebator. 
Daca mami zambeste...atunci si mamarutza incepe sa rada si sa ne arate  dintisorii.Parca imi cere aprobare la fiecare gest...la fiecare privire. Ma cauta cu privirea in camera si zambeste larg  atunci cand isi da seama ca sunt acolo,langa ea. 
Inca nu stie...dar o sa fiu acolo intotdeauna ....cand are nevoie de mine.Sa o sustin sa se ridice in piciorutzele alea micutze ale ei...sa papalim impreuna,  sa ne jucam,sa cantam,sa spunem povesti,sa facem teme,sa dam examene, sa plangem sau sa ne bucuram impreuna. 

Imi doresc din tot sufletul sa ne ajute  Dumnezeu sa fim alaturi de ea cat mai mult...iar eu sa fiu exact mama pe care mi-am dorit-o eu....in fiecare moment important al vietii mele.

Inchei intr-o nota vesela ....doar priviti cata veselie si cata pofta de ras:) (scuzati calitatea video-ului , era semiintuneric in camera)



Va pupacim !!!

Read More

Share Tweet Pin It +1

13 Comments

In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK :6LUNI sau primul "MaMa"

Dragele mele,

Am eu impresia sau timpul trece ataaat de repede incat nici macar nu ajung sa imi dau seama ? Am asteptat parca atat de mult vara...si iata ca deja suntem aproape la jumatatea lunii iulie. Mamarutza mea a crescut...ma uit deseori la pozele de la nastere...si parca nu imi vine sa cred cat de repede a crescut si cat de mult s-a schimbat.
Am sarbatorit cele 6 lunitze ale Antoniei (sau Ioanei, depinde cine vorbeste cu ea:P) cu lume multa, gratar si torturi. De fapt, 3 torturi:))) Lumea nu s-a strans numai cu acest motiv insa eu va recunosc ca asta a fost tot timpul in mintea mea: ce fetita MAAARE avem!! Deja 6 luni...ce repede trece timpul...

Da, recunosc ca deja parca am momente in care ma sperii. Atat de repede trece timpul acum. Atat de repede creste...Azi-maine se va ridica si va merge...la inceput agatata de mamica ei...apoi singurik. Ooooof, va dati seama? Nici nu vreau sa ma gandesc ce voim simti cand va pleca la facultate:))))
Lasand gluma la o parte...timpul trece mult mai repede acum. Acum e 7 dimineata apoi direct 21 si ne pregatim de somn (uneori ne iasa, alteori nu:P).Azi e luni si maine e duminica. Serios, cam asa simt eu ca este saptamana noastra.
Pentru ca mamarutza noastra este HIPERactiva si nu vrea sa stea deloc locului...nu prea mai am timp de altceva. Totusi , acum putem spune ca ne-am facut un program de somn, iar in fiecare zi avem doua reprize de somn. Happy me, am timp ....sa fac celelalte lucruri prin casa:))

Ingerasul nostru se trezeste inca noaptea, insa nu face galagie aproape niciodata. Chiuie ca sa ma trezeasca daca nu ma vede cu ochii deschisi ...si zambeste cu toata gingia atunci cand vede ca a reusit sa imi intrerupa somnul:)) 
Inca nu avem nici un dintisor...radem cu toata gingia...ca o babutza simpatica:P
Luna aceasta a venit cu o sumedenie de lucruri noi, arome si gusturi nemaintalnite. Am inceput diversificarea ....papalim cate putin din fiecare..legume si fructe+cereale...deocamdata. Inca nu am gustat nici branzica,ou,carnita. Avem timp. Tot timpul de pe lume..
Saptamana asta o sa pape broccoli. Pfff, sunt sigura ca o sa ii placa taaare tare mult:))
 
Ducem la gurita tot ce se poate...si am facut o mare pasiune pentru ...telecomenzi. Nu conteaza de la ce, telecomanda sa fie. Lasam orice jucarie, orice cantecel...atunci cand vedem o telecomanda.
Si....ne place mult Igor. O DAAA!Tare mult. Atunci cand suntem suparate ....daca il vedem ne revine brusc zambetul pe buze. Si cat de bine e daca si latra...sau "vorbeste" cu noi. L-am mangaiat o data ...si chiar mi-a lins piciorutzul:) dupa care mama m-a bagat direct la baie(e stresata rau :P)

Ca veni vorba de mami.Ma enerveaza tare mult ca nu vrea nici cum sa ma lase sa stau in picioare. Stiu ca sunt micutza, si stiu ca nu stau prea bine in fundulet insa eu tot incerc de fiecare data sa ma ridic in piciorutze...insa mama nu ma prea lasa. Il mai pacalesc pe tati din cand in cand. 
Si pe mama...dar pe ea mai rarutz.
Uite, de exemplu aici tati ma pupacea non stop, iar eu stateam cum vroiam:))
Sunt strengaritza, ce mai?
Ce sa va mai spun? Mami si tati m-au invatat sa innot...adica, nu chiar, doar am fact putin cunostiinta cu apa din piscina. Mi-a placut!!!! Am si un colacel numai ai meu...de care sunt chiar fascinata. Pacat ca e atat de cald afara si nu prea am voie...  
Lasa ca o sa cresc eu mare! Nu-i asa? 


 Acum, la sfarsit o las pe mami meu sa va mai povesteasca una-a alta...eu parca vreau sa ma joc cu calutul meu roz primit ieri de la Daria. Daaa, imi place. Cu o mica exceptie...el stie sa sada in fundulet..eu inca nu:)))

Dragele mele,

Ar fi multe de spus, insa timp putin . Si, ca sa fiu sincera as vrea ca unele detalii sa i le povestim noi, cand o creste si o intelege ceva...Pana atunci, impartasesc cu voi un lucru extraordinar de frumos. Prima data cand am auzit "MA-MA"
S-a intamplat in 02.07 seara, dupa ce aLE  repeta "MA-MA!MAAAA-MAA". Nu prea am cuvinte sa va spun ce am simtit in clipa aceea, am uitat de tot ce a insemnat durere, oboseala, nervi. Nimic nu mai exista, decat noi si mamarutza noastra...care acum, stie sa spuna MAMA. 
Extraordinara senzatie. Asteotam sa spuna si TATA ...si asteptam sa si asocieze persoana cu cuvantul:))))stiu ca mai avem de asteptat...dar, noi asteptam.

Cam astea sunt povestile noastre de la 6 luni.
Va pupacim si imbratisam cu drag!

Read More

Share Tweet Pin It +1

10 Comments

In jurnal de mamica personal

My precious...

Nu am nimic de povestit...doar vroiam sa va arat comorile mele!
Nu-i asa ca mamarutza noastra a crescut ?

pupici!

Read More

Share Tweet Pin It +1

9 Comments

In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK :5LUNI

Puiul meu e maaaare maaare!

Ieri era in burtica la mine si ma mai saluta din cand in cand cu cate un piciorus atunci cand imi era lumea mai draga, iar azi....imi zambeste poznas in fiecare dimineata cand ma vede. Sau, tot atunci ,da din manute si din piciorute ca o mamarutza intoarsa pe dos.
 Ingerasul nostru este din ce in ce mai activ. Doarme mai putin in timpul zilei...nu prea vrea sa piarda nimic. Nu poate inca sta in fund insa isi doreste foooarte mult. E suficient să o ții puțin ridicata în brațe, sprijinita de tine, sau într-un balansoar de orice fel, că și începe să se arunce cu capul înainte în speranța că o  va urma și restul corpului. Ceea ce desigur nu se întîmplă deloc...inca.
Insa intre timp a invatat sa se intoarca de pe o parte pe cealalta. Daca atunci cand a descoperit ca reuseste sa faca asta se intorcea incontinuu (atunci cand facea baitza ar fi vrut, cand schimba mama pampersul ar fi vrut, cam tot timpul)acum s-a mai potolit. Doar cand se plictiseste de stat pe spate , sau de jucat pe salteluta "fermecata". Apropo de ea, uneori ii place tare tare...uneori plange numai cand o vede. 
 Ingerasul nostru a invatat sa adoarma imbratisandu-si mamica. Asezata in pat, isi asteapta cumintica mamica (nu mult, doar pana se schimba) apoi, odata ce o vede langa ea  se intoarce frumos spre ea si o ia in brate. Si adoarme. Cateodata rapid, in cateva secunde...cateodata tarziu , dupa ce o trage de bluzita , o impinge, o trage langa ea...si cate si mai cate. Insa in final, tot imbratisand una bucata mamica fericita si cu zambetul pana la urechi adoarme.

Budinca noastra (chiar miroase a budica, va jur) inca nu prea stie sa se joace. Asezata pe salteluta plina cu jucarii le priveste uimita pret de cateva secunde apoi incepe sa le loveasca cu putere. Dupa cateva momente apuca una dintre ele (de obicei oaia-don't know why) si o duce la gura. Oooo si atunci incepe sa zambeasca. De fapt, duce bucuroasa la gură orice. Nasul și părul maică-sii, orice material, propriile degete de la picioare(s-a intamplat doar o data ), ba chiar conținutul scutecului, dacă mama nu e atentă. Rîde des, uneori de scălîmbăielile adulților, alteori pentru că a văzut lampa din colț sau urechea lui Igor. Se gîdilă în tălpi și pe burtă. Si pe picioare , mai nou.

 Ii place tare tare mult sa se vada in oglinda. Intinde de fiecare data manuta si mangaie bebelusul de acolo.
E atenta la tine atunci cand vorbesti cu ea si zambeste de fiecare data cand mama ii canta "in padurea cu alune...aveau casa 2 pitici'.Descopera in fiecare zi cate ceva. Azi a descoperit (si molfait putin) ursul cel urias din camera ei si a lins pentru prima data o bucatica de morcov.
Daca gustul morcovului pare ca i-a placut , despre ursulet nu pot spune acelasi lucru:
dragele mele,
Eu ce pot sa va spun? Desi in fiecare dimineata parca ma trezesc mai obosita decat am adormit...sunt fericita.
Abia astept fiecare dimineata sa o vad cum da din picioruse si imi zambeste cu gura pana la urechi atunci cand ma trezesc (ea e trezita de mult si se plictiseste sa ma tot astepte sa deschid ochii). Abia astept sa iesim in curte, sa ii vad ochisorii insetati de cunoastere ..cum urmareste ea fiecare pasarica sau fluture, cum il studiaza pe Igor si apoi cum adoarme in balansoar.
Abia astept sa vina seara si sa ii fac baitza, ea sa dea din piciorute si sa arunce cu apa peste tot, apoi sa rada cu pofta. Sa se intinda la masaj si sa zambeasca satisfacuta dupa ce o iau in brate. Sa adoarma cu mine in brate iar eu cu ea la piept. Apoi....iarasi astept dimineata...
Atat de repede trece timpul...incat ma sperie.
Ieri a fost ziua ei....iar azi e iarasi ziua ei.
A ei si a tuturor copiilor din lume.
Eu ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare seara ca ingerasul nostru ne-a ales pe noi ca si parinti...si sunt sigura ca fiecare parinte face asta. Viata este atat de frumoasa (si obositoare,grea uneori -dar merita) acum...incat nu stiu daca o sa incetez vreodata sa ii multumesc Domnului pentru acest minunat dar.

La multi ani ingerasi! Sa va tina Doamne-Doamne muuuult muuult timp langa noi si pe noi langa voi.

Read More

Share Tweet Pin It +1

16 Comments

In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK :4LUNI

(...)ingerasul nostru a implinit 4 luni in urma cu exact 10 zile.
Mamica  este destul de ocupata in aceasta perioada incat nu a avut timp pana acum  sa mai astearna inca o foaie de jurnal. Dar , a fost vigilenta si a imortalizat momentul, pentru albume.

Cam asta face minunatia noastra....:)


Ce s-a mai intamplat intre timp?
Ohooo...cate si mai cate...

In primul rand am descoperit ca ne place sa dormim cu mami. Asa ca am tot dormit in ultima luna, si am dormit tare bine ...ma mai trezesc pentru papa o data, maxim de 2 ori...De fapt, sunt fetita cuminte si ma cuibaresc langa mama. Pap rapid , deschid ochisorii o vad apoi zambesc si adorm ....ce usoara e viata asa!
(o sa abordez subiectul in unul dintre posturile viitoare, s-a dus si se mai duce o lupta destul de stransa in sinea mea cand vine vorba despre co-sleeping.)

Apoi, m-am hotarat sa duc tot ce prind la gurita. Si sa ling ,sa molfai...sa zambesc si sa ma stramb- depinde de ce imi ajunge la manuta.
Am purtat o gramada de rochite, care mai de care mai frumusele.
Am crescut. Am acum 66 cm. Pfff, ce mare sunt:)

Desi toata lumea imi spunea ca trebuie sa invat sa stau pe burtica, sprijinita pe coate...eu nuuu, am trecut direct la mani. Pai DA! Eu ma ridic , stau asa cateva secunde, sau chiar minute daca nu sunt obosita...apoi ma enervez si plang. Pai DA! Pentru ca eu vreau sa pot, si inca nu pot. Of of, tristete mare.
Nu imi mai place sa stau in leagan nici in scoica. Nuuu, eu vreau sa stau in fundulet. Daaa, stiu ca e devreme...dar VREAU! Mami nu ma lasa inca , dar ma bucur tare mult cand mai prind cateva secunde. 
Imi place sa ma legene tata. Maaama cat imi place. Si....imi mai place sa ma joc de-a avionu'. In fata oglinzii daca se poate, ca sa rad. Da da, mi se pare hazliu, ce va mirati?:)

 Ganguresc uneori minute in sir. Si toata lumea face liniste si ma priveste. Pai oare cum de nu ma inteleg daca sunt chiar asa atenti? 

Imi place sa ma plimb prin parc. Rareori mai adorm. Pai de ce sa adorm cand sunt atatea de vazut? Si ma mai plictisesc uneori...in carucior. Asa ca vreau in brate. Tati se imbufneaza, imi spune ca sunt fetita rea..apoi ma ia in b/ate mandru. Eu stiu ca ii place sa se plimbe cu mine in brate...nu ma poate pacali.
Imi place sa stau afara in curte ,sau sa ma dea mami pe balansoar. Asa bine adorm...pasarerele alea mici si-au facut cuib la noi in curte. Canta asa frumos, iar eu adorm....imi place. Dar ma trezesc cand incepe sa cante cocosul...:) E frumos tare , dar ma trezeste din somn cand adorm afara.

Am inceput sa il observ pe Igor. Staaau si il privesc secunde in sir. Deschid ochii mari maaari... apoi incept sa rad:) Probabil imi place..:P
Am descoperit ca imi place sa ma joc cu manutele. Imi plac si degetele, in special degetul mare de la mana stanga . Oare o sa fiu stangace?
Zambesc de fiecare data cand cineva imi zambeste. Ma gadil si rad in hohote. Pai de ce sa nu rad cand viata este asa frumoasa?:)

Dragele mele,
Nu stiu cum vi se pare voua ,insa aici, la noi in casa...timpul trece foarte repede. Zilele se scurg fara sa iti dai seama si sunt pline de activitati , care mai de care mai placute.
Am in continuare aceeasi senzatie ca parca s-a nascut ieri, uneori o privesc si mi se pare ataaat de mare . Alteori o privesc si o gasesc atat de mica si neajutorata...
Parca incet incet am inceput sa avem si noi un program. Din ce in ce mai putin haotic, parca incepem sa ne organizam si noi mai bine. Chiar sper ca in viitor o sa am un pic mai mult timp pentru mine. Probabil as avea si acum , daca as putea sa ma organizez mai bine. Lucrez la asta, pe cuvant:)

in rest, ma bucur de ea, ma joc , o miros, o strang in brate, o leagan....si ma minunez cat de mult putem sa o iubim. Dar e o altfel de iubire, mult mai puternica si profunda. E ceva ce nu mi-as fi imaginat vreodata ca pot simti. 
E frumos! De fapt, nu. Nu e frumos....e MINUNAT!

 Sunt si suntem fericiti! Ingerasul nostru reprezinta fericirea noastra suprema!
Acum la 4 luni ... si pentru totdeauna!

Read More

Share Tweet Pin It +1

14 Comments

In 3 luni jurnal de mamica

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK :3LUNI

(...)azi, ingerasul nostru implineste 3 luni. 

Azi dimineata, ingerasul nostru a dormit in pat cu mamica ei.Si tare mult i-a mai placut, s-a cuibarit bine si a visat frumos. Stiu sigur , pentru ca a zambit in somn..mult.Parca mai mult ca in alte dati.
Azi ...de fapt ca in fiecare dimineata din ultimele zile, ingerasul nostru s-a trezit cu zambetul pe buze...si a vorbit cu noi. Daaa, ne-a spus vrute si nevrute, a ras si apoi s-a imbufnat. De parca s-ar fi suparat pe noi ca nu o intelegem...chiar daca zambim de fiecare data cand ea gangureste.


 Intre timp, micutza noastra si-a descoperit manutele. Se joaca cu ele, le strange, le prinde,apoi ...ce credeti? le baga in guritza! Cate un degetel la inceput, iar acum...uneori o surprindem cu tot pumnul in gurita. :) Mama si cat de mult ii mai place!
Zambeste satisfacuta cand ne intalneste privirea.

Intre timp, micutza noastra si-a dat seama cum sta treaba cu tinutul in brate, la mamica sau taticu. Si si-a mai dat seama ca nu ii place sa stea singurica , cumintica in patut. Nu! Pai de ce sa stea ea singurica? Nop! Asa ca plange! Si plange! Si ..nu se mai opreste decat atunci cand ne apropiem de patut. Pret de cateva clipe ...ca sa vada daca ajunge la pieptul unuia dintre noi. Daca nu se intampla asta...plange din nou:))) Not nice, pentru ca si-a mai dat seama ca poate sa planga tare. FOARTE TARE!:)


Cam pe la această vîrstă, bebelușul descoperă că are voce și se poate exprima și altfel decît prin plîns. Chiuie. Rîde cu zgomot. Leagă vocale, le aruncă spre oameni și apoi se bucură de ce-a realizat. E bine să îl imiți, în felul ăsta află încet încet că poate influența mediul în care trăiește.
Bebelușul imită expresii. Zîmbește cu gingiile întregi la vederea oricărui zîmbet pe fața oricărui privitor. Uneori cînd face asta, își adună și mînutele la piept și scoate un gîngurit, să se asigure că înmoaie toți genunchii din public.
La apropierea mamei, bebelușului îi sclipesc ochii. Începe să mestece în gol și un șiroi de scuipat își face loc printre gingiile pofticioase către cutele numeroase ale gîtului. Cînd se vede aproape de pieptul mamei, începe să sugă în aer și chicotește de bucurie. Odată conectat la sursă, bebelușul privește galeș în ochii mamei, uneori zîmbește cu juma de buză, alteori vorbește cu gura plină. Întotdeauna oftează cel puțin o dată, că mult a mai muncit pentru paharul ăsta de lapte.
Stările bebelușului variază într-o secundă de cinci ori. Acum rîde, într-o fracțiune de secundă i s-au umezit ochii și-ți arată o ditamai buza de jos curbată înspre bărbie. Dacă ești pe fază și-i distragi atenția, în următoarea secundă rîde iar sau se strîmbă la tine să te facă să rîzi.
Pe străini îi privește cu uimire 20 de secunde, apoi rîde la ei de parc-ar fi toți maică-sa.

Nu mai plînge cînd se trezește, în schimb începe să vorbească singur pînă îl aude cineva. Cînd vede chipul familiar care-i spune bună dimineața, se saltă de fund în sus și rîde. Apoi imediat începe să mestece, semn că e rost de foame.
Părul bebelușului de deasupra fontanelei deschise se mișca în ritmul pulsului. Asta e în măsură să sperie necunoscătorii.
Suge tot ce prinde. Propriul pumn, pe care uneori chiar reușește să și-l îndese cu totul în gură, prosopul de baie, hainele maică-șii, cîrpa de rîgîit, șervețelul cu care i-ai șters din barbă laptele regurgitat.
Bebelușul de trei luni transpiră mult. Rîgîie ca un birjar. Uneori scuipă cu jet. Miroase a piele curată, a lapte de om, a moale și a cald. Se zvîrcolește în brațe ca o rîmă captivă de zici că n-o să mai adoarmă pînă la toamnă, dar adoarme în secunda următoare cu ditamai rînjetul pe moacă.
 Acestea fiind spuse, înțeleg perfect de ce fac femeile mai mulți copii, deși sarcina poate fi un coșmar, iar oboseala și chinul primelor luni sînt în măsură să te termine fizic și psihic: vor să miroasă, să strîngă la piept și să mai iubească niște bebeluși.
 Pentru acelea dintre voi care nu au descoperit-o pe Printesa Urbana cu ocazia asta va fac eu cunostiinta cu ea. Eu ii astept cu nerabdare fiecare postare si o recitesc de fiecare data de cateva ori. Parca simte si gandeste aceleasi lucruri ca si mine, le exprima la fel doar ca are (ciudat) mai mult timp sa scrie pe blog. Deci clar, e mult mai organizata ca mine -de trecut pe to do list! :)
Citatul de mai sus ii apartine insa se potriveste cuvant cu cuvant cu ceea ce se intampla acum in viata noastra.
Gasiti povestirile ei din regat AICI, va spun sigur-creeaza dependenta! :)

Nu stiu voua cum vi se pare, insa eu mai uit de cateva minute la fotografii si ma tot minunez de cat de mult a crescut. Este intradevar inca o fetita mica mica si dulcica...insa in ochii nostrii e maaare. 
Ne umple inimile de fericire de fiecare data cand zambeste (ca raspuns la zambetul nostru,  sau doar asa..ca vrea ea) sau cand rade in hohote. De fapt, ca sa fiu sincera cu voi, ultima data cand a ras in hohote ...eu am plans:)Am plans de fericire, ca atunci cand am vazut-o pentru prima data.
Nu pot explica in cuvinte cata fericire aduce in casa noastra. 
Ne bucuram de fiecare gangurit, de fiecare ridicat intrebator de spranceana, de fiecare zambet poznas in coltul gurii. 
Intradevar nici nu mai stiu ce inseamna baie cu spuma, dusul a devenit cel mai bun prieten al meu, unghiile mele sunt taiate scurt scurt si cam atat, parul imi cade ingrijorator de mult (pff, cu toate vitaminele pe care le iau se pare ca se incapataneaza sa nu ramana la locul lui..not nice!), telefonul mi s-a stricat iar timpul nu prea imi permite sa caut altul, casa arata de cele mai multe ori...nu foarte bine... dar eu sunt fericita!
Da!
Sunt si suntem fericiti! Ingerasul nostru reprezinta fericirea noastra suprema!
Acum la 3 luni ... si pentru totdeauna!



Read More

Share Tweet Pin It +1

12 Comments

Recent Post