In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BlogariTZa Mamik :7 luni si primii 2dintisori

Dragele mele ,


Va povesteam in postarea trecuta ca ma gandesc sa schimb adresa
blogului...tot blogul...bla bla. Nu are deloc legatura cu titlul ,stiu....Doar ca...oricum eram hotarata sa imi pastrez cele 2jurnale asa ca am recitit fiecare postare legata de sarcina...Nu prea pot descrie in cuvinte care au fost sentimentele care m-au incercat aseara...atunci cand am trecut in revista articolele. Exceptand faptul ca mi se pare ca a trecut atat de putin timp de atunci...citind si revazand pozele....cu mamarutza langa mine...a fost tare ciudat. Ciudat in sensul bun...parca nu imi venea sa cred ca e langa mine...s-a nascut...si a crescut atat de mult. Parca ieri era atat de micutza si neajutorata...iar azi....oooo   ,azi e fetita mare.
Daaaaa...pe cuvant.
Stati ca va spun imediat de ce zic ca e mare de acum...

In sfarsit mi-am facut si eu curaj si i-am mutat patutul in camera ei. Desi nu imi place....sunt constienta ca e mult mai bine sa se obisnuiasca sa doarma acolo...Deocamdata o acompaniez in fiecare noapte...Se trezeste inca noaptea. Rar face scandal...de obicei se declara multumita dupa ce eu o iau langa mine si ma strange in brate. Cateodata mai papa....dar nu prea mult...atat cat sa fie sigura ca mama e langa ea. Revenind la patut...va recunosc ca am avut u  sentiment tare ciudat ....mi se parea ca se "desprinde"incet incet de mine...nu stiu cate dintre voi ma intelegeti cand spun asta....insa e adevarat.
Parca deja am inceput sa fiu nostalgica...sa ma gandesc ca o sa creasca mult prea repede...si alte lucruri de genul asta. stiu ca gandurile astea sunt premature deocamdata insa...chiar nu imi dau pace...si ma mai miram eu de mamele care isi privesc copii ca si 

"puiul lor si la 30-40 de ani...cred ca asa o sa fiu si eu...
Patutul e noul ei loc de joaca. Pentru ca sta deja destul de bine in funduletz, asa iute cum o stiti deja...s-a hotarat ca nu mai e multumita cu pozitia asta ....asa ca a inceput sa il escaladeze . La inceput timid...apoi...din ce in ce mai hotarat...pana cand l-a cucerit. Acum e ca o printesa....se tine strans de gratiile lui si zambeste larg...cu ochii la jucariile de pe comoda.
Cam asa:


Apoi...vremea schimbarilor continua cu cei 2 dintisori care i-au aparut zambiliciului meu. Primul s-a arat in 26iulie apoi dupa 3 zile l-a urmat si cel de-al doilea...ca sa nu se supere nimeni;)) acum zambeste mandra si ne arata comoara ei...Deocamdata sunt 2liniutze albe pe gingie...abia astept sa creasca....incet incet
..mamarutza se tranforma in veveritza :))) stiti ca deja imi apuca pe furis cate un deget de la mana...il duce la guritza si apoi ma musca cu o satisfactie greu de descris .
Lucrul asta ma face sa zambesc de fiecare data...fara doar si poate.
Mai are rost sa va spun ca nu mai prea are stare deloc? cand sta in brate da din picioare ca o mica broscuta..cand sta intinsa pe spate...vrea in funduletz...iar cand sta in funduletz...ghici ce? vrea in picioare!!! nebunie...!recunosc ca e putin mai solicitant decat atunci cand era micutza si statea cumuntica ;)dar ma bucur tare mult
ca e asa....e atat de dragalasa atunci cand incearca sa se ridice dib fuduletz...sau cand se intinde spre mine...si intinde manutele,ca sa o iau in brate.
Totusi ,asa cum spuneam si in postarea anterioara....corpul meu incepe sa imi arate obrazul...l-am solicitat la maxim in ultimele luni iar acum incep sa simt ca trebuie sa imi dedic si mie putin timp.


Oricum,incet incet mamarutza mea incepe sa descopere lumea care o inconjoara. Este un sentiment de nedescris cel care ma incearca de fiecare data cand o vad cum deschide ochisorii ...ii face maaari (si mai mari decat sunt ) si apoi ma priveste intrebator. 
Daca mami zambeste...atunci si mamarutza incepe sa rada si sa ne arate  dintisorii.Parca imi cere aprobare la fiecare gest...la fiecare privire. Ma cauta cu privirea in camera si zambeste larg  atunci cand isi da seama ca sunt acolo,langa ea. 
Inca nu stie...dar o sa fiu acolo intotdeauna ....cand are nevoie de mine.Sa o sustin sa se ridice in piciorutzele alea micutze ale ei...sa papalim impreuna,  sa ne jucam,sa cantam,sa spunem povesti,sa facem teme,sa dam examene, sa plangem sau sa ne bucuram impreuna. 

Imi doresc din tot sufletul sa ne ajute  Dumnezeu sa fim alaturi de ea cat mai mult...iar eu sa fiu exact mama pe care mi-am dorit-o eu....in fiecare moment important al vietii mele.

Inchei intr-o nota vesela ....doar priviti cata veselie si cata pofta de ras:) (scuzati calitatea video-ului , era semiintuneric in camera)



Va pupacim !!!

Related Articles

13 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. :) daaaa....mamarutza noastra vesela inveseleate intr-o clipa toata casa;)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet scumpo...Multumesc! :)

      Ștergere
  3. Doamne ce scumpete e!Seamna cu tati si e o dulceata!|
    Sa va creasca si sa va aduca numai zambete :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos, draga Ana. Daaa, seamana cu tati...De la mami nu a luat mai nimic..:(

      Ștergere
  4. Cand o vezi atat de vesela ti se umple inima de bucurie si parca ai vrea sa se opreasca timpul in loc. Carmen, pentru Antonia esti si vei fi mama cea mai perfecta, frumoasa, buna, ce mai, ideala.
    Mi-ar fi placut tare sa crestem alaturi de voi si sa ne bucuram de mai multe momente impreuna. Dar asa a fost sa fie. Nu vreau sa ma gandesc mai mult ca ma cuprinde nostalgia si.. Dar sunt convinsa insa ca vom tine legatura neintrerupt, asa-i?
    Va pupacim scumpetea dragalasa cu ochii plini de entuziasm pentru tot ce o inconjoara.
    Fi tare, mai urmeaza cateva etape usor solicitante, dar incet incet le veti depasi, caci uite sunt 7 luni in care te-ai descurcat fantastic. Mamaruta e bine, voioasa si evoluaza foarte bine, si asta datorita tie :). :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea,
      Ai mare dreptate...cam asa se intampla. Atunci cand rade in hohote sau ii rad ochisorii, asa cum spun eu, chiar as vrea sa se opresca timpul in loc. Cu zambetul pe buze mi-as dori sa fie vesnic...in fiecare clipa a ei..
      Multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase, pentru incurajari si pentru sfaturi- muuulte multe la numar. Ce m-as face eu fara tine?:) Sunt sigura ca o sa pastram legatura neintrerupt, nu se poate altfel. Ai dreptate, tare mi-ar fi placut sa crestem impreuna...dar avem la dipozitie vacantele si concediile. Nu-i asa?:)
      Multumesc inca o data, va pupacim cu drag!!

      Ștergere
  5. ce frumusica!! sa iti traiasca, sa fie sanatoasa si fericita!!
    te pup

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumim frumos draga mea! Pup si eu!

    RăspundețiȘtergere
  7. O fetita frumusica, noi avem pe cea mai mica care are 7 luni si un pic, si cea mai mare 9 ani plus una mijlocie de aproape 3 ani.
    Este superb daca ai reusist sa o culci singura in camera, eviti multe probleme de mai tarziu

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email