Ce am facut cat am tacut ?

Dragele mele ,


Recunosc ca am furat titlul postarii de mai jos de la Zadin , Lucia asa cum multe dintre voi o stiti ....la un moment dat facuse si ea o pauza destul de mare iar prima postare pe care a facut-o pe blog avea titlul acesta. Recunosc mi s-a parut taare bine gandit si ales asa ca mi-am permis ca acum sa il 'imprumut' putin.Zilele trecute am avut o perioada un picutz mai ciudatica sa zic asa , m-a apucat melancolia si m-am tot uitat in pozele de acasa , la fotografiile din anii trecuti (in special cu Ioana insa si cu noi, rememorand cateva din momentele cheie din ultimii ani). Apoi, mi-am adus aminte ca mai exista si blogul meu deci am avut de unde rememora muuulte din informatiile pe care nu le mai aveam in minte. Asa ca mi-am dat seama cat de important este , de fapt blogul acesta. Si DA , chiar este important pentru mine.
Lasand la o parte colaborarile (pe care bineinteles le-am pierdut , sau multe din ele au ramas in stand by) , lasand la o parte faptul ca imi aduce satisfactii si interactiunea cu voi chiar imi face bine....ma ajuta sa imi pastrez amintirile vii. Iar asta conteaza ataat de mult , acum imi dau seama din ce in ce mai mult.


Revenind la titlul postarii de azi ....ce am facut cat am tacut ?
Multe ...si nimic special. Stiti deja ca mi-am schimbat jobul , nu mai am interactiune cu publicul , am un nivel mai scazut de stres si TOTUSI , cam din aceeasi perioada cand s-a produs schimbarea eu nu mai scriu pe blog ? De ce ? Daca am mai mult timp (Termin programul cu minim 1 ora jumatate mai repede ) de ce oare nu imi pot prioritiza actiunile in fiecare zi /saptamana ? Eh , asta e vesnica mea problema..a fost si se pare ca nu reusesc deloc sa o gestionez asa cum as vrea eu. Dar lucrez la asta , sa speram ca lucrurile o sa se schimbe la un moment dat . Jobul nou e ok, colegii sunt ok dar inca simt ca nu mi-am gasit 'vocatia'- nu stiu cat de mult ma intelegeti cand spun asta. Nu simt ca as putea sa fac asta pan ala adanci batraneti - cu zambetul pe buze.

Poate unii dintre voi stiti ca avem un apartament pe care il inchiriem in regim Hotelier- pentru 'promovarea 'lui am conceput pagina Facebook -Home for Rent- Sibiu , care cel putin in mintea mea este tare frumos structurata.
Vedem si aici cat de multe reusesc sa fac, in principiu se vrea a fi o pagina in primul rand pentru promovarea activitatiilor din Sibiu si , ca si consecinta a apartamentului nostru.

In rest , 2 zile din saptamana merg la cursul de Germana --am inceput articolul in curand il voi posta. Alte 2 seri imi fac temele pentru cursul de germana :)))) si uite , cam cum trec zilele mele ...si nu mai am timp de blog deloc.
Noh , asa e frumos?

Fotografiile de mai sus sunt facute anul trecut , in concediul din septembrie. Spre rusinea mea, recunosc ca am ramas restanta de atunci cu postarea lor asa ca …pe principiul mai bine mai tariu decat niciodata …le postez acum. Hai ca am si o logica …a trecut totusi 1 Mai , unii /unele dintre voi a-ti fost si in mini concediu la mare ,asa ca nu mai arata chiar atat de ciudat sa vedeti in feed poze in salopeta de genul , de la mare .
Va spun asta pentru ca am avut oaresce tentative si pe la inceputul anul sa le postez insa mi-am dat seama ca ar fi fost chiar aiurea , in plina iarna sa postez asa ceva. Sau ? :D
Salopeta din imagine am purtat-o doar in concediul de care va povesteam , cred ca sunt eu un picut cam prea pudica pentru a iesi cu ea din casa , prin oras.
Romwe au o multime de salopete de genul , mai lungi , mai scurte , cu diverse imprimeuri …..pentru aceia dintre voi care sunt interesati va las AICI un link .Mie imi fac cateva lucruri cu ochiul , poate ca reusesc sa va fac si un wishlist .


Cam atat pentru azi.
Pupici!




p.s- Vine v-am gasit , dragele mele!

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

0 Comments

Planurile mele pentru 2017

Dragele mele , 

Ia uite ca deja e aproape sfarsitul lunii ianuarie , am intrat deja in noul an iar eu abia acum reusesc sa scriu prima postare a anului 2017 .  Sa stiti ca mi-am dat seama recent cat de mult imi lipseste activitataea aceasta , la un moment dat era printre singurele care ma relaxau si care imi aduceau o altfel de satisfactie – altfel decat la job sau in sanul familiei  . Asa ca , un an nou ….o lista noua (si lunga) de dorinte si….sper multa ambitie ca sa realizez cat mai multe din ele.

Chiar ieri citeam postarea Ionelei (Federova) care ne spuneam cam ce si-a propus ea sa faca anul acesta . Stiti si voi , cel mai probabil toata lumea are un “to do list “ pe care il activeaza la inceputul anului. Pentru mine, personal …functioneaza foarte ok sistemul acesta , in majoritatea anilor am cam reusit sa bifez punctele cele mai importante (cu mici exceptii pe care le vom dicuta mai tarziu )

Mai mult pentru mine, ca sa motivez in acest fel , am hotarat ca prima mea postare din anul acesta sa contina lista mea,  ce mi-am propus eu sa fac in noul an….Let’s start :

1.       Sa ma inscriu (si mai ales sa incep sa invat ) la un curs de Limba Germana .De ce ? Va spuneam zilele trecute pe pagina de Facebook ca deja Ioana (aka Mamarutza ) a inceput sa cunoasca destul de multe cuvinte in limba germana ( merge la o gradinita cu predare in limba germana ) iar eu deja simt ca ar trebui sa o ajut – macar din cand in cand sa ii citesc cate o poveste , orice . Iar pentru asta mi-ar fi de folos sa cunosc macar cateva reguli de citire. Apoi , la noul job (care nu mai e deloc nou, dar deh de cand nu am mai scris nimic aici….) toate softurile/ licentele / sistemele de operare sunt in limba germana. Iar eu …va dati seama ca nu am inteles mai nimic la incep, acum m-am obisnuit cat de cat insa oricum clar o sa imi fie mai usor atunci cand o sa inteleg mai mult. Primul pas deja l-am facut , din 16 ianuarie urmez primul modul de limba germana la Kulturzentrum,probabil dupa ce o s ail termin o sa revin la voi cu un feedback.  Poate mai sunt persoane din Sibiu interesate de subiect…

2.       Sa invat sa innot. (al meu, in cazul in care citeste postarea cu siguranta rade acum)

Eh , aici e un picutz mai greu.  Adica, mai concret ...lucrul asta a fost pe „to do list“ every year si nu am reusit sa o bifez niciodata . Daaar , macar sunt perseverenta si o tot adaug …J)) Lasand gluma la o parte, EU NU STIU SA INNOT , sunt ca un topor aruncat in apa mai exact si lucrul asta nu ma “coafeaza “ deloc.  Mai mult, acum ma gandesc la faptul ca exista si posibilitatea ca sa fiu pusa in situatia sa salvez pe cineva (aici ma refer la Ioana, bineinteles) asa ca …am si o motivatie. Deci, chiar vreau ca anul acesta sa fiu mai ambitioasa/curajoasa si sa reusesc sa bifez si lucrul acesta.

3.       Sa petrec mai mult timp alaturi de Ioana, sa avem mai multe activitati impreuna.

Aici nu ar fi multe de spus, nu cred ca pot sa va descriu bucuria din ochii ei atunci cand coloram impreuna, facem teatru sau mai nou…gatim impreuna.  Imi doresc sa ma pot organiza un picut mai bine si sa las treburile administrative deoparte si macar 1 ora pe seara sa imi dedic ei….si numai ei.

4.       Sa citesc mai mult

Mi-as dori sa pot citi macar 1 carte pe luna. Stiu, poate pentru unele dintre voi asta suna amuzant , pare foarte simplu sa citesc o carte intr-o luna…insa pentru mine chiar nu e. Timpul e atat de putin pentru cate imi tot propun sa fac  incat daca as reusi sa citesc 12 carti anul acesta as fi mai mult decat multumita.

5.       Sa scriu mai mult pe blog.

Oooof, asta chiar mi-as dori. As vrea sa reusesc sa scriu macar de 2 ori pe saptamana, as avea atat de multe subiecte….timp sa fie.  Si mai multa energie , claaar mai multa energie ca seara sa nu mai adorm la ore gen maxim 22,cum se intampla acum.  Eh , vedem cum reusim, cert e ca imi doresc asta , sper sa si pot reusi.

6. Sa fiu mai organizata 

Am eu o problema cand vine vorba de organizare : a lucrurilor, a timpului, a mea...in general. Sper sa reusesc sa deprind cateva lucruri cu privire la aspectul acesta ...m-ar ajuta tare mult , pe toate planurile....asta e clar. 

7. Sa fac mai multe fotografii - nu cu mine, nu pentru blog. Am descoperit ca imi place sa fac fotografii, cred ca ar fi un hobby relaxant ...ar cam trebui sa imi iau cartea tehnica a aparatului foto si sa o citesc ....apoi, poate un curs ceva ?

8. Sa fac mai mult sport , sa mananc mai sanatos , sa beau mai multa apa....cand spun sport ma refer la mers cu bicicleta ( am noroc cu al meu care trage de mine in fiecare weekend sa mergem undeva cu bicicleta ----de la primavara incepand, normal ), poaaate innot (i hope) sau orice activitate in aer liber.  Referitor la alimentatie chiar as vrea sa incep sa imi iau cu mine la birou mancare mai sanatoasa, poate sa mai elimin din carbohidranti...habar nu am. Ideea e ca deja dupa 30 de ani corpul parca se schimba iar noi cu sigurata trebuie sa avem mai multa grija de noi. Sau cel putin asta simt eu....

Ar mai fi cateva lucruri in lista de anul acesta , insa le pastrez doar pentru sufletul meu. E important sa le stiu eu ...si arat :)Sunt destul de optimista (la fel ca in fiecare an ....fiecare inceput de an ma gaseste optimista si increzatoare ca o sa indeplinesc destul de multe din task-urile pe care mi le fixez acum, asa ca ....2017, be good!

  

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

1 Comments

La multi ani 2015!Ganduri la inceput de an.

La multi ani dragele mele!

Va doresc ca noul an sa va aduca sanatate, liniste in suflet, momente frumoase alaturi de oameni dragi, impliniri si muulte zambete. Mai exact, va doresc ce va doriti voi..pentru ca fiecare stie cel mai bine de ce are nevoie. 

Iata ca au trecut si Sarbatorile (incredibil de repede, parca mai repede decat in alti ani), e deja 3 ianuarie , minivacanta aproape s-a incheiat...pfff, nebunie! Chiar am impresia ca timpul trece incredibil de repede ....doar mie mi se pare asta? Nu cred, aud asta din ce in ce mai des, de la din ce in ce mai multa lume.
Citeam serile trecute postarile mele de la sfarsitul anilor trecuti...e placut sa recitesti ce simteai si ce iti doreai acum 1 an, acum 2 ani...Unul din avantajele de a avea un blog, in fond si la urma urmei. 

Fiecare dintre noi isi traseaza cateva rezolutii la inceput de an. Sunt sigura de asta! Pentru ca , cel putin in cazul meu functioneaza! Incerc sa le duc mult mai bine la indeplinire, ma impulsioneaza ideea de "inceput de an".
Nu reusesc aproape niciodata sa duc la indeplinire tot ceea ce imi propun pentru anul nou, insa de cele mai multe ori lucrurile cele mai importante ma ajuta Dumnezeu sa le indeplinesc.
La fel ca si in anii trecuti imi doresc cel mai mult SANATATE pentru Mamarutza, pentru noi si pentru toti cei apropiati noua. Cred cu tarie ca este cel mai important aspect in viata asa ca probabil va fi cap de lista si in anii urmatori.
Apoi, imi doresc sa fiu mai organizata . Desi lucrez constant la asta, am multe lucruri de pus la punct :)) Imi doresc sa pot sa imi fac timp si pentru blog, un pic mai mult decat in ultima perioada, sa fiu un picutz macar mai activa si NEAPARAT sa reusesc sa imi cumpar un aparat foto nou. Este imperios necesar, nu are rost sa motivez asta..nu-i asA? :)
Si anul acesta imi doresc sa invat sa innot insa sunt convinsa ca aceasta o sa fie pe lista mea de dorinte si la finele anului 2015 :))

Cum ati petrecut Sarbatorile? 
Dat fiind faptul ca eu tocmai ce am inceput serviciul (dar deja am uitat cum era sa fiu in concediu) am reusit cu chiu ,cu vai sa imi iau lber de la job in 24 dec. Zi in care am facut toata curatenia si toata mancarea, am pregatit platourile pentru colindatori  si pentru oaspetii la masa din ziua de Craciun. E deja o traditie (frumoasa) de cand ne-am mutat la "casa noua" sa gazduim masa din ziua de Craciun.
Totusi oboseala si-a cam spus cuvantul iar dorinta mea cea mai mare in zilele de Craciun a fost ....sa ma odihnesc cat mai mult. Ceea ce am si facut :)
Mamarutza in schimb s-a imbolnavit in ajun de Sarbatori si ..inca nu si-a revenit. A inceput cu o aprindere la plamani iar acum se pare ca are rosu in gat si un inceput de otita....Abia astept sa se insanatoseasca si sa ne bucuram de zapada impreuna :)

(bradutul nostru si Igor, tanjind la un loc langa canapeaua din living)

Despre Revelion ce sa va mai spun?
Pentru ca am avut liber in Ajun, bineinteles ca am lucrat in 31. Happy me!
La ora 14.30 am ajuns acasa, cu o plasa de medicamente pentru Mamarutza. Pana la ora 19 nu am stiut daca o sa mergem sau nu la restaurantul in care am ales sa ne petrecem noaptea dintre ani (adica mai exact AICI ). Pentru ca Ioana Antonia(o sa vedeti ca am inceput sa ii spun mai mult Ioana, sunt prea multe Antonii in perioada asta si Ioana a ajuns sa fie numele cel deosebit) se simtea un picutz mai bine ne-am facut curaj si am plecat. Cand am ajuns la locatie erau -25 de grade afara  iar inauntru 580 de persoane :))Eh, detalii :)  Desi am fost circumspecta la inceput totul a iesit tare bine, ne-am simtit bine langa oameni frumoasi si am intrat n noul an cu zambetul pe buze. Asta e tot ceea ce conteaza ,nu-i asa?

Parca mai mult decat in alti ani petrecerea asta m-a gasit taaare nepregatita. Nu am avut timp sa caut rochia potrivita iar atunci cand am gasit un picutz de timp am considerat ca nu imi permit in perioada asta sa investesc in asta. 
Asa ca am purtat in noaptea dintre ani o rochita Zara alba , cu detalii pe umeri si decolteu la spate. Nu am avut aparat foto la noi iar Iphone-ul se pare ca nu face poze faine deloc daca nu exista lumina naturala. Not nice!
Oricum, eu m-am bucurat ca m-am asortat cu al meu, aratam bine impreuna.
(spuse modestia din mine :)))

Dragele mele, cam atat pentru azi.

Mamarutza se trezeste imediat iar eu trebuie sa ii pregatesc cina. 

Pe maine!

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

1 Comments

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK: Prima luna la cresa (1 an si 8 luni)

Am in minte postarea asta inca de dinainte ca mamarutza sa mearga la cresa. Mi-am structurat-o de cateva ori, am trasat ideile principale, sunt multe informatii care vreau sa vi le dau si putin timp.
 Mica paranteza: e ora 5.45 , eu m-am trezit deja de vreo 1,5 ore si deja imi e somn. Cam acesta e orarul meu cand vreau sa scriu cate o postare (mai ales una de genul acesteia ) , in timpul zilei imi pare ca am din ce in ce mai putin timp.


Revenind, va spun ca ne-am hotarat ca la aproape 2 ani sa o inscriem pe mamarutza la cresa inca de dinainte ca ea sa se nasca , asa ca momentul a venit fara sa ne puna noua prea multe semne de intrebare.

(Fie vorba intre noi, eu cel putin mi-am facut ate 100 de planuri despre cum o sa doarma singura in patut inca din prima zi, nu o sa o tin in brate, bla bla bla. Nimic nu s-a intamplat ;))

Incep prin a spune ca am ales o cresa de stat. Nu doar din considerente financiare, la un moment dat sa stiti ca incepusem sa luam in calcul si taxa pentru o cresa particulara. Sunt de parere ca de regula, la cresele de stat copii invata un picut mai mult. Daca la cele particulare accentul e pus pe confortul copilului (gen doarme in bratele educatoarei, mananca mancare pasata, etc) la cele de stat se incearca si o oarecare educare a lor- in masura in care e posibil la o varsta asa frageda.
Situatia creselor din Sibiu probabil nu o stiti, daca nu traiti aici si mai ales daca nu sunteti mamici interesate de subiect. Cresele sunt putine, nu in fiecare cartier.Locurile limitate iar pentru a reusi sa iti inscrii copilul la cresa dorita (care nu e neaparat langa domiciliul tau) trebuie sa stai la rand zile in sir. Da!Nu am gresit, nu am vorbit aiurea. In speta, la una din cresele pe care o doream noi parintii (si bunicii) au stat a rand de vineri noapte pana luni dimineata. Nu are rost sa mai zic nimic pe acest subiect, ma intristeaza de dimineata. 
Spre marea noastra bucurie, Doamne Doamne a avut grija de noi si printr-o conjunctura extrem de fericita, cu 2 saptamani inainte de inceperea anului scolar am aflat de deschiderea unei crese noi, de stat chiar in centru orasului, exact acolo unde ne era noua cel mai bine. 
Pentru mamicile din Sibiu, e vorba despre cresa de pe strada Arhivelor.
Pe scurt, sunt foarte multumita de conditii, de locatie, de personal. Cresa este renovata, intreg mobilierul este nou, curat. Educatoarele sunt majoritatea tinere si mereu cu zambetul pe buze. Ceea ce marturisesc ca imi da o stare de liniste interioara.. Unde mai pui ca locatia se afla la fix 2 minute de jobul meu? :D Happy me!!

Totusi , sa nu va imaginati ca totul a fost usor, cel putin in ceea ce ma priveste.
Mi-am facut o multime de ganduri, o multime de scenarii.
Pentru ca mie imi parea mult mai ok pentru ea (in sensul de mai putin traumatizant) ma gandeam sa incepem cu programul de 4 ore(deci ea sa plece inainte sau dupa masa de pranz, fara sa doarma acolo) apoi, dupa 1 luna (ziceam eu) sa incercam sa trecem a programul prelungit .
Nu de alta insa in 02 Decembrie mamica mamarutzei (adica eu ) incepe serviciul. Ceea ce nu este foarte nice, i know! Totusi, marturisesc ca imi este putin dor. PUTzIN!

Eh, atunci cand am inceput sa intreb in stanga si dreapta despre ideea mea majoritatea mamicilor cu copii deja trecuti de faza asta imi spuneau ca e mult mai ok ca Ioana (sau Antonia, cum vreti voi) sa se obisnuiasca de la inceput cu programul prelungit...pentru ca altfel, o sa ii fie la fel de greu atunci cand o sa o las prima data sa doarma acolo. Oarecum logic, ea s-ar fi obisnuit sa fie luata acasa la ora 12 . Normal ca nu i-ar fi placut ca dintr-o data sa stea pana la 15/16/17 . Nu am luat nici o decizie finala pana cand nu am dus-o in prima zi, m-am gandit ca o sa ma sfatuiesc si cu personalul de acolo, in functie de ce imi recomanda si ei.

I-am vorbit mamarutei in fiecare zi despre faptul ca o sa mearga a cresa, adica la copii . Am tot insistat pe faptul ca vor fi multi copii cu care ea se va juca ( asta pentru ca ea are o mare bucurie atunci cand e inconjurata de copii) iar mami si tati o sa vina sa o ia atunci cand ea nu se mai simte bine. Nu stiu cat de mult a ajutat asta insa mi s-a parut normal sa ii spun, nu cred ca era ok sa o duc pur si simplu acolo intr-o dimineata si atat.

Din considerente organizatorice (nu am fost gata cu analizele la timp) ne-am prezentat in prima zi la cresa in 08 septembrie. 
Aratam cam asa:

Foarte bine am facut, pentru ca multi parinti au ales sa inceapa mai tarziu , spre jumatatea lunii asa ca in prima saptamana cel putin au fost destul de putini copii.
Pe scurt, va spun ca totul a decurs mult mai ok decat imi imaginam eu. Mamarutza a fost preluata de una din ingrijitoare , a plans atunci cand si-a dat seama ca mami sau tati nu o sa vina si ei in camera de joaca...dar cam atat. Usa camerei s-a inchis iar mami si tati au lacrimat in fata ei :)) I-am repetat de vreo cateva ori asistentei ca in cazul in care o sa planga mult iar ele nu reusesc sa o linisteasca sa ma sune, ca sa venim sa o luam acasa.
Nu m-a sunat nimeni...iar pentru ca rezolvarea unor probleme a durat un picutz mai mult decat ne imaginam noi...am mers dupa ea la ora 16. Dap! In prima zi!
Mi s-a spus ca totul a decurs foarte bine, s-a jucat, a dormit extrem de putin insa nu a mancat nimic altceva decat cativa biscuiti.

Pentru ca nu au bucatarie, mancarea este comandata in sistem catering- singurul lucru pentru care nu am fost foarte entuziasmata. Mi-ar fi placut sa se gateasca acolo, poate as fi fost mai lnistita.
Totusi, asistenta sefa este o mamica extrem de atenta si interesata zic eu de fiecare detaliu. In a doua saptamana deja facuse o vizita la spitalul de pediatrie, vorbise cu un nutritionist si avea deja meniul gata de negociat cu firma de catering. In mare, mancarea este variata si de cele mai multe ori se regaseste cu ceea ce gatesc si eu, acasa. Deci, in mare sunt multumita.

PARANTEZA:Mancarea/mancatul este o provocare uriasa pentru noi. Refuza aproape orice (ieri a mancat singurica piure de cartofi cu ficatel de pui...am fost atat de bucuroasa incat mi-au dat lacrimile) , fiecare masa e o adevarata aventura.  Ma simt extrem de neputincioasa cand vine vorba de alimentatia ei iar lucrul acesta ma scote din sarite. unt mai mult decat constienta de importanta subiectului asa ca ...sper ca viitorul sa ne aduca schimbari . Pozitive!

Va spun sincer  ca nu am observat nici un fel de trauma pe ea, a venit razand la noi, vesela si vioaie. Mai mult, dupa ce am coborat in curtea cresei nu mai vroia sa plece de acolo, se juca..alerga in casuta...deloc nu vroia sa plece acasa :)
Dovada, poza de mai jos...cand incercam sa o chem acasa iar ea refuza categoric, dar cu zambetul pe buze. 

Acestea fiind spuse, va imaginati cred ca nu am avut mari probleme cu acomodarea ei. In fiecare dimineata o intreb "mami , vrei sa mergem la copii?" iar in 95% din cazuri aud ca raspuns un DAAA hotarat.
Educatoarele mi-au spus ca nu au nici o problema cu ea, este foarte cuminte, se joaca singurica sau cu ceilalti copii, nu plange decat destul de rar , intre timp a inceput sa si manance la pranz. 
Probabil pentru ca o lasa sa manance singurica iar lucrul acesta o fascineaza. Desi se face varza (ii duc 2 schimburi cu ea in fiecare dimineata) eu sunt multumita. Se descurca destul de bine, pot spune.
In schimb mi-au recomandat sa o duc la un sport atunci cand va fi posibil, se pare ca e cea mai vioaie si plina de energie fetita de acolo. Concureaza cu un alt baietel...dar are sanse sa il intreaca :)) 
Adoarme doar atunci cand nu mai poate de oboseala, altfel nu.

Singurul lucru care ma intristeaza profund (la care ma asteptam , ca sa fiu sincera) e faptul ca s-a imbolnavit. A rezistat eroic 3 saptamani fara sa fie deloc bolnavioara, insa dupa a inceput sa faca putin rosu in gat. Abia am reusit sa scapam de el (aerosol facut pe timpul nopii, de 3 ori-nu statea deloc ) , luni am dus-o la cresa. Vineri dupamasa am uat-o cu febra.
Asta se intampla acum 1 saptamana si ceva.
A stat acasa 1 saptamana (a doua deja) ,acum e parca putin mai bine-dupa ce am schimbat 3 tratamente. Abia de ieri am vazut si eu o mica imbunatatire , incepusem sa fiu deja paranoica cand vedeam ca nu ii mai trece deloc.
Posibil ca marti sa o ducem din nou, dupa ce primim avizul medicului.

Daca e sa va spun chestii mai putin pozitive , va spun ca imi pare ca vorbeste un picutz mai putin de cand merge la cresa. Oricum nu e foarte vorbareata, poceste destul de mult cuvintele (uneori ma gandesc ca o face pentru ca efectiv nu are rabdare sa le repete) insa in ultimul timp chiar nu am vazut deloc o imbunatatire a vocabularului.
Sunt sigura ca va fi bine insa incerc sa ii reduc la minim accesul la tv si desene animate in perioada urmatoare. Am zis!

Cam atat penru azi. 
E deja 6.50 
Cafeaua e facuta, mirosul s-a imprastiat in toata casa. Ma duc sa ii fac o tura de aerosol mamarutzei, sa ii dau lapticul de dimineata si sa ma apuc de treaba. Like always...

Pupici!
O duminica minunata va doresc!

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

2 Comments

Nervi, erori si incompetenta -marca eMag.ro

....pentru inceput va propun un mic exercitiu de imaginatie:
Vineri dupa masa.
Mamarutza isi termina programul la cresa, constat ca nu e foarte bine. Mai exact ii curge nasul si tuseste putin. (Ma gandesc:"deja a rezistat 3 saptamani! ma asteptam la asta")
Optimista din mine crede ca o sa ii fie bine cu 1-2 doze de Osciloccocinum. 
Se pare ca ma insel, sambata e mai rau....iar noaptea abia mai respira. 
Intre timp, am racit si eu. Nasul imi e infundat, abia respir. (Ma gandesc "pfff, nici nu mai stiu cand am racit ultima data!asta este...trec eu si peste asta!")
Duminica -> vizita la medic. Ni se recomanda aerosoli si antitermice. 


Nu aveam aparat de aerosol, mai folosisem o data unul...insa era de imprumut. Pentru ca odata cu inceperea cresei sunt sigura ca o sa ne confruntam din ce in ce mai des cu astfel de episoade ne-am hotarat ca este cazul sa cumparam unul.
Zis si facut. 
O vizita scurta la magazinele de profil din oras (gen Altex/ Domo etc)si ne-am dat seama ca oferta este extrem de saraca. Asa ca am plecat spre casa siguri ca o sa gasim ceea ce cautam pe Emag.
Duminica noaptea , dupa ce studiez oferta , citesc reviewuri, pareri pe forum si alte chestii de genul plasez o comanda, DUPA CE IN PREALABIL VERIFIC STOCUL PRODUSULUI (figura "STOC LIMITAT) (Ma gandesc "ok, daca e limitat inseamna ca mai au doar cateva produse, ar trebui sa profit de oferta) Aleg  modul de plata (plata cu cardul) si finalizez tranzactia.
Bunnn! Toate bune si frumoase! Am scapat de o grija!

Pentru ca aveam nevoie de produs cat mai repede luni dimineata sun la Emag. Imi raspunde o domnisoara amabila . Ii explic situatia si incerc sa ma interesez de ziua in care o sa mi se livreze comanda. Pentru ca "plata fusese facuta" imi propune sa incerce sa imi trimita produsul in aceeasi zi,  data fiind situatia medicala (ii povestisem ca am mare nevoie de aparat). 
Dupa cateva minute isi da seama ca de fapt a facut o mica greseala. Produsul nu era in stoc, deci cu siguranta nu avea cum sa mi-l trimita in aceeasi zi. Nici a doua. Nici a treia . Dura de regula minim 1 saptamana....habar nu are sa imi dea mai multe detalii dar transmite numarul meu de telefon colegei de la vanzari .

Brusc , tensiunea imi creste.
Ii explic cat de calm pot ca stocul nu figura ca fiind zero atunci cand am plasat comanda pentru ca in situatia asta cu siguranta nu alegeam acel produs. Si nici nu ar fi trebuit sa mi se permita sa il platesc...din moment ce nu mai e in oferta. 
Aflu ca sistemul informatic este vinovat de aceasta greseala. Update-ul se face la 20 de minute, ghinionul meu.
Tensiunea imi creste din ce in ce mai mult.
Domnisoara incearca sa fie amabila si ma pune pe hold, ca sa incerce sa rezolve problema.Intre timp, gasesc in oferta de pe site ACELASI APARAT DE AEROSOL insa vandut de un magazin partener -in speta ,BestKids. 
Ii propun domnisoarei sa mi se schimbe produsul, ea imi sterge prima comanda , adauga noul aparat si imi confirma ca a doua zi (deci marti) curierul o sa fie in fata usii cu coletul. (Ma gandesc "deja am amanat 1 zi inceperea tratamentului. Mamarutza nu e bine deloc, respira din ce in ce mai greu.")

Ziua de marti trece rapid, curierul nu ajunge la usa. Nici macar nu se anunta vreo livrare, de obicei primesc sms de confirmare.
Not nice!
Miercuri dimineata ( ora 9) sun la Emag, convinsa fiind ca in aceeasi zi o sa si primesc produsul.

Eh, acum incepe minunatia de situatie minunata.
O alta domnisoara imi expune pe rand, mai multe situatii :

1. Comanda NU EXISTA
2. Comanda NU A FOST ACHITATA . 
3. Ar trebui sa imi verific extrasul de cont, cu siguranta comanda nu a fost achitata iar banii sunt in cont. Verific, asa cum stiam deja plata fusese facuta.
4. Comanda exista, PRODUSUL NU MAI ESTE PE STOC. Trebuie sa astept sa ma contacteze cineva de la departamentul vanzari. Ii explic cat pot de calm ceea ce v-am povestit mai sus :cum am schimbat produsul, bla bla.
5. Dupa alte 2 apeluri initiate de mine afla ca aceasta COMANDA ESTE PLASATA CATRE UN MAGAZIN PARTENER. Imi da un numar de contact, sa ma interesez acolo.
6. Sun la magazinul partener, COMANDA NU A  RECEPTIONATA, NU EXISTA(desi am un numar de comanda, normal)
7. Revin la Emag. Domnisoara imi confirma ca se poate vedea plata efectuata de mine dar alte detalii nu. Nu intelege de ce mi-a confirmat colega cu 2 zile in urma o tranzactie pe care ea nu o poate vizualiza. Nu are cum sa o intrebe direct pe colega pentru ca aceasta colega inca nu e la munca.

Toata tevatura asta a mai continuat , doar ca m-am plictisit eu sa va plictisesc.
Ideea e ca in final(ora 13) ....dupa cel putin 10 apeluri, dupa ce nervii mei au fost intinsi la maxim am aflat ca ....SISTEMUL NU ACCEPTA MODUL DE PLATA PENTRU CARE EU AM OPTAT, DESI A FOST VARIANTA OFERITA DE EI.
wtf??

Mi se cer scuze pentru "neplacerile pricinuite" si pentru ca am fost informata eronat in urma cu cateva zile. 
Returul produsului (care produs???) si implicit inapoierea banilor se face in minim 72 de ore. Cu alte cuvinte, daca am noroc o sa am din nou banii in cont si o sa imi pot cumpara alt produs posibil luni.
Deci, dupa mai mult de o saptamana dupa ce Antoniei i se recomandase tratamentul. 



Ca si concluzie generala:  desi omul meu avusese in trecut cateva probleme cu magazinul in cauza (un telefon scos din garantie in conditii discutabile) am hotarat sa ii mai acord o sansa. Foarte rau am facut, va marturisesc.
Nu am mai avut nervi atat de solicitati de muuult muuult timp.
Mi se pare total lipsit de profesionalism ca sa ti se ofere atat de multe contexte diferite, sa fi "pasat" de la o companie la cealalta , sa fi obligat sa dai 10 apeluri (iar pentru fiecare apel esti pus in asteptare minim vreo 2 minute, stiti si voi), sa se motiveze o situatie cu "eroare de sistem" "ghinionul dumneavoastra a fost" "sistemul e facut in asa maniera incat " etc etc.
Unde mai pui ca am expus situatia de cel putin 3 ori, la  3 persoane diferite (not nice!). Cand in sfarsit am gasit o angajata care parea ca isi da interesul si care are cat de cat habar de ceea ce face am convenit sa mi se faca legatura cu dansa la apelurile viitoare.Are rost sa va spun ca am sunat de alte 2 ori, mi-au raspuns alte 2 persoane care mi-au spus ca acea colega x nu exista" nu e nimeni angajat cu numele asta" ?


Asa cum ii explicam si domnisoarei, situatia m-a iritat atat de rau pentru ca era vorba despre un dipozitiv medical , de care copilul meu avea neaparata nevoie. Nu era vorba despre o placa de intins parul de exemplu, probabil ca nu m-as fi agitat atat de mult pentru ea.
Mi-au trebuit vreo 2 ore ca sa ma calmez, vreo 3 ceaiuri de tei si multi pupici de la Mamarutza . Btw, ca sa conturez mai mult tabloul trebuie sa va spun ca pe parcusul celor 5 ore in care m-am conversat degeaba cu angajatii Emag Antonia fie plangea, fie tusea...nu era bine deloc iar starea ei cu siguranta se reflacta in starea mea. Mamicile ma inteleg mai bine.

Acum va intreb pe voi...nu ar fi fost mult mai bine daca primul angajat Emag ar fi avut habar despre ceea ce face si mi-ar fi rezolvat de luni problema (indiferent cum- retur/anulare comanda, etc)? Eu cred ca da...

De ce lucrurile sunt atat de complicate uneori cand ar trebui sa fie atat de simple?

P.S : In cazul in care printre cititori se numara si persoane care lucreaza in domeniu , respectiv "Serviciu Clienti"...si intalniti o situatie ca a mea incercati sa nu repetati in mod continuu "Va inteleg dar..." " Sunt alaturi de dumneavoastra in aceasta situatie dar... "  "Inteleg acest aspect dar.." "Cu siguranta aveti dreptate dar..."
Repetate in mod obsesiv nu fac decat sa irite si mai mult interlocutorul. 
Sau cel putin mie asta mi s-a intamplat!

P.S 2 :Mamarutza e  mai bine. Ieri s-a reintors la cresa.
Pentru ca exista oameni care vor sa ajute, o cunostiinta s-a oferit sa imi imprumute aparatul de aerosol luni seara "pana cand imi soseste comanda Emag" . Eh, noroc cu ea. Multumesc inca o data Ruxandra!


Later edit (23.10.2014)

Probabil ca v-ati dat deja seama ca scriu rar asemenea postari, insa situatia mi-a enervat peste masura si nu m-am putut abtine.
Ca si concluzie, se pare ca cei din conducerea eMag sunt interesati sa solutioneze intr-un mod cat mai ok fiecare reclamatie primita. Dupa cateva zile de la depunerea ei, am fost contactata de persoana aflata la conducerea departamentului de Reclamatii care mi-a comunicat faptul ca urmeaza sa primesc produsul comandat anterior (aparatul de aerosol) GRATUIT, CADOU din partea firmei.
Cu scuzele de rigoare pentru neplacerile si nervii cauzati.
Pentru ca v-am expus situatia mi se pare foarte corect sa va spun si deznodamantul . Acesta este aparatul primit, de care sunt fooarte multumita (in caz ca exista doritoare o sa scriu un review).

L-am primit acum cateva zile si l-am folosit cu spor ..

Si ca sa nu raman datoare , mi-am mai comandat si o perie rotativa. Tot pe eMag.ro Ca sa fiu sigura ca lucrurile se misca bine :)))

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

9 Comments

JurnaL de BlogariTza mAMIK: Prima diploma

Nu, nu e o diploma de absolvire. 
Nu e o diploma de premiere la scoala. 
Nu e o diploma de capacitate, de bac sau de licenta.
Nici de dizertatie.
Nici macar de terminare a anilor de gradinita, asa cum am auzit ca se primeste acum.
E o diploma primita de la medic, pentru "cel mai cuminte copil". Nu e mare lucru, doar a fost singura dintre copii prezenti la medic azi..care nu a plans la vaccin. 
Totusi...E PRIMA EI DIPLOMA!
O bucata de hartie care a trezit in mine o multime de sentimente.

Are deja putin peste 1 an si jumatate.
Ma inteleg cu ea...stie ce vrea si ce nu.
Imi spune atunci cand ii e foame, sete...cand vrea ceva cu siguranta stie sa imi arate. 
E incapatanata. 
Imi zambeste in coltul gurii atunci cand eu ii interzic sa faca ceva ...si totusi ea vrea sa faca. Si o face, de cele mai multe ori.
 Eu ma enervez...dar in sinea mea rad.
Adoarme pe umarul meu...exact asa cum adormeam eu pe umarul tatalui meu.
Ma strange in brate cu toata forta ei...si atunci, pentru cateva momente...lumea se opreste. Suntem doar noi doua pe Pamant...si e minunat!
Noaptea, nu ma vede langa ea...plange si ma striga. Cel mai curat "MAMA" din cate mi-a fost dat sa aud. Se linisteste in bratele mele ca nicaieri. 
E parca mai dependenta de mine ca atunci cand era un bebelus.
Ma cauta cu privirea cand nu sunt prin preajma si apoi ma striga cu jind" Maaaamaaaa". Recunosc, ador zambetul din privirea ei cand ma regaseste. 

De fiecare data cand o cert ...si isi da seama ca sunt suparata, pune capul in pamant si asteapta sa termin. Uneori, la sfarsit...zambeste discret, alearga catre mine si imi da un pupic apasat pe gura. 
De fiecare data zambesc!
"De unde o fi invatat asta?" ma intreb...

1an jumatate.... o eternitate ...sau doar o clipa.
O eternitate parca de cand e langa noi...habar nu am cum am putut trai inainte de ea.
O clipa a trecut de cand s-a nascut. De cand i-am sarutat fruntea si de cand 
i-am promis ca o sa fie Soarele nostru. Si chiar este, in fiecare zi.


Sunt convinsa ca ne asteapta momente minunate...avem o viata frumoasa inainte in care sa ne bucuram unii de ceilalti...insa Doamne...te rooog, fa ceva cu timpul, sa nu mai treaca atat de repede.
E incredibil...

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

2 Comments

Cum sa iti recapeti fermitatea sanilor dupa alaptare?

Orice mamica stie despre ce vorbesc : dupa sarcina si alaptare, din pacate sanii nostrii  nu mai arata la fel..oricat ne-am dori noi. 
Dar, fara doar si poate nu este asta o tragedie.

Eu am fost o norocoasa deoarece corpul nu a suferit modificari mari dupa ce s-a nascut Antonia, va reamintesc ca am revenit la kilogramele pe care le aveam inainte de sarcina in...maxim 2 saptamani. 
Cea mai mare teama a mea a fost legata de aparitia vergeturilor. Slava Domnului, nu am nici una.In schimb, am observat in spatele genunchiului drept o mica varice (presupun ca este, nu arata ca cele vazute la bunica..insa e o pata vinetie  si nu,nu m-am lovit) iar sanii nu mai sunt la fel de fermi ca inainte.

Consider ca felul in care arata bustul dupa ALAPTARE depinde si de forma lui inainte. Al meu era micutz si inainte , m-am bucurat de "volum" 1 an si 3 luni (aceasta e perioada in am alaptat-o pe micuta mea. Pregatesc o postare exclusiv despre acest subiect, am ales sa scriu acum...cand procesul in sine s-a incheiat,pentru ca acum pot spune mai multe,cred eu.) acum a revenit la marimea de deinainte. Din pacate :))
Am citit destul de multe articole pe acest subiect , am urmat cateva din sfaturi iar unele sincer mi s-au parut tare aiurea. In principiu, IN TIMPUL ALAPTARII e recomandat sa :

• porti sutien (pentru ai sustine, de cele mai multe ori marimea lor creste asa ca e recomandat sa fie sustinuti-non stop)
• ai grija la pozitia in care alaptezi
• exercitii fizice (daca ai timp, chef si nu preferi sa dormi atunci cand te lasa bebelusul:>) Eu doar acum am inceput timid sa mai fac cate ceva cand timpul imi permite. Si nu imi permite in fiecare zi:))
• hidratare si dusuri alternative (specialistii recomanda alternarea jeturilor de apa calda cu rece in timpul dusurilor zilnice, timp de cateva secunde pe fiecare san.)
•  folosesti pompa de muls numai la nevoie : eh ,in ceea ce ma priveste eu nu am avut cum sa fac lucrul asta deoarece cantitatea de lapte pe care o aveam era mereu la limita si trebuia sa stimulez lactatia cu ajutorul pompei.

Exista si produse de ingrijire care promit ca dupa folosirea lor aspectul bustului va reveni la forma initiala...insa pe mine nu ma conving 100% . Totusi, exista un produs care ma cam tenteaza: 
Crema de masaj cu Unt de Cacao pentru fermitatea bustului de la Palmer's
L-am vazut zilele trecute in DM si chiar am vrut sa il cumpar. Totusi , am vrut sa caut cateva review-uri ca sa stiu cate ceva despre el...nu a gasit nimic:( O sa il incerc si scriu eu cate ceva despre el:)

Oricum nu ma astept sa faca minuni, cred cu tarie ca exercitile fizice, dusurile reci (in aceasta zona, pret de cateva secunde) si abia apoi masajul ajuta. Oricum ar fi ,repet, cazul meu este unul fericit asa ca nu imi fac probleme mari pe tema asta. Totusi, griji legate de felul in care arata sanii dupa alaptare are fiecare viitoare mama.  "Alaptezi?", "Ti s-au lasat sanii?", "Nu ti-e teama ca sanii tai vor arata ca niste bretele dupa ce alaptezi?Asa se zice" Am primit de multe ori intrebari de genul.Sunt probabil, framantarile multor femei, insa putine recunosc. Partea trista este ca multe dintre mame, renunta la alaptat din motive stupide ce tin de o estetica pe care personal nu o inteleg.

Asa cum spunea si o prietena, Nu e cinstit sa ii refuzi copilului tau, dreptul la un start victorios in viata, doar pentru ca nu vei mai putea sa iti expui sanii fara sa strecori si un sutien pe sub tricou! Eu faceam asta de fiecare data si inainte sa fiu mama,cu siguranta nu am nici o problema sa o fac acum.
In incheiere, citez "Sanii lasati din cauza alaptatului nu sunt urati! Rautatea, indiferenta si egoismul, lasa urme mult mai urate pe chipul oamenilor" 
Total adevarat,nu-i asa?

Mamicile de pe receptie pot sa impartaseasca cu noi trucuri sau sfaturi utile pe acest subiect . Sau pareri despre subiect...le primesc cu placere :)

Pe curand!

 

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

0 Comments

JurnaL de BlogariTza mAMIK: 13 luni

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

4 Comments

Cateva ganduri la inceput de 2014 !

Desi au trecut cateva zile bune de cand am intrat in noul an, iata ca doar acum imi fac putin timp sa va  spun cateva cuvinte ...nu de alta, dar imi e tare tare dor! De voi, de blog...
Pe cuvant!

Nu cred ca are rost sa va mai spun si eu cat de repede a trecut anul trecut pentru mine, cat de plin si cat de frumos a fost.
Pot spune doar ca uitandu-ma in trecut sunt sigura ca 2013 a fost anul meu ...de apogeu. Am facut cunostiinta cu cel mai frumos si pur sentiment din lume, dragostea de mama. 
Ingerasul nostru mi-a acaparat fiecare particica a corpului, a mintii si a sufletului si s-a cuibarit atat de bine acolo...incat sunt sigura ca nu se va schimba lucrul acesta niciodata.
A fost un an in care am simtit de atatea ori ca Dumnezeu ne iubeste...incat ar fi o blasfemie sa nu ma incred in el. Am trait atatea si atata clipe de fericire maxima ...incat, gandul cu care am intrat in anul 2013 ("Doamne, nu cred ca exista fericire mai mare decat cea pe care o traim noi acum") m-a urmarit tot anul. M-am surprins de atatea ori spunand asta in gand....

Pe de alta parte, tot 2013 a fost si un an obositor, greu, frustrant. Am facut cunostiinta cu stari pe care nu le-am mai simtit pana acum...
Am avut o mie de ganduri, o mie de intrebari.
Am fost atat de obosita (psihic si fizic) incat zile si saptamani in sir...singura mea dorinta era...sa dorm:) Acum cand ma gandesc, imi vine sa rad...insa credeti-ma ca nu este un sentiment placut.
Oricum, in concluzie....anul 2013 a avut de toate..insa m-am bucurat si am iubit fiecare zi,minut si secunda din el. 

Ceea ce imi propun si in anul acesta nou, care tocmai ne-a intampinat.
Daca artificiile de Anul Nou , revelionul trecut m-au surprins cu zambetul pe buze, minunea abia nascuta in brate si doar un sentiment de implinire maxima (fara nici o dorinta pentru anul ce avea sa vina) acum lucrurile stau un picutz altfel:

• imi doresc sa am mai mult timp pentru blog. Adica, sa imi organizez muuult mai bine timpul (sunt praf la capitolul asta, trebuie sa studiez problema, serios) incat sa pot sa trec cat mai des si pe aici. Nu de alta, dar chiar imi place sa scriu...imi sunteti tare drage . Si daca am timp pentru blog, si ma ocup...poate o sa reusesc sa si castig ceva din asta. Ar fi putin ipocrit spun eu sa spun ca nu mi-ar placea asta...asa ca trasez o rezolutie clara in acest sens.
• imi doresc sa invat limba germana.Sau , mai bine spus...vreau sa invat ceva. Sa simt ca ma dezvolt...si din punctul asta de vedere. Am terminat masterul acum ceva timp...si parca am cam inceput sa ma plafonez. Si nu imi place deloc. Invatarea limbii germana o iau ca pe o provocare (grea, dupa parerea mea) asa ca ....let's do it!
• imi doresc sa ajungem sa vedem marea. Nu conteza care. Important e sa o vad, sa o simt
• ca veni vorba de mare...poate poate...reusesc sa fac anul asta si un curs de inot (slabe sanse, mi-am tot propus asta in multi ani si nu am reusit.)Sper sa imi dea un imbold faptul ca sunt mamica si e inadmisibil sa nu stiu innota...daca i se intampla mamarutzei ceva? Hai ca poate asa reusesc...
• mai presus de tot ...imi doresc Sanatate.
  Stiu ca suna a  cliseu , insa chiar nu e.Imi doresc pentru ingerasul nostru in primul rand...apoi pentru noi, toti care suntem langa ea.
  Pentru ca sa reusim sa ne bucuram unii de altii cat mai mult.

Acum, la sfarsit va arat cateva fotografii postate pe Instagram -unde am ramas cat de cat activa (@lifeologybycarmen) .
Goana dupa cadouri, inainte de Sarbatori:

In sfarsit am facut si eu "pasul cel mare" si am reusit sa ajung la salon sa ma tund. Happy me, e mult mai usor de ingrijit parul asa...

Mamarutza noastra, la fix un an si o saptamana. Are personalitate, ce mai?

Cam atat pentru azi.

Bine v-am regasit, dragele mele! Mi-a fost dor de voi, pe cuvant!

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

12 Comments

La Multi Ani ROMANIA!

P.S- Stiati deja ca suntem patrioti, nu-i asa?:)

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

4 Comments

Jurnal de BlogariTZa MamiK : 9 luni in burtik ,9 luni in lume

Cam asa e :ingerasul nostru a stat 9 luni in burtica mea  si inca 9 luni aici, cu noi. Si ne-a facut viata mai frumoasa. Si ne-a adus zambetul pe buze.Si ne-a facut mai responsabili. A adus cu ea parca toata forta si determinarea din lume...acum ne credem invincibili si suntem siguri ca putem orice...pentru ea.
E incredibil cat de mult iti poate schimba viata un copil...ma minunez de asta in fiecare zi. Cum toate perspectivele se schimba, cum cel mai important lucru...ti se pare nesemnificativ. Cum iti sadeste in suflet spaima "sa nu se intample ceva"....cu tine, si sa nu mai poti fi langa el. Cu celalat parinte, si sa il vezi trist o viata. Cu tara in care traiesti si sa il vezi plecand de langa tine ...pentru o viata mai buna.
Stiu ca am inceput postarea intr-o nota putin distincta fata de cum v-ati obisnuit sa fie "jurnalul meu" insa ....uneori devin melancolica....eh,vi se intampla si voua...nu-i asa?
Iarasi am intarziat cu articolul aceasta. Stiti deja ca nu mai am atat de mult timp la dispozitie asa ca nu are rost sa o mai spun. Ideea e ca...probabil as avea timp de mai multe lucruri daca nu mi-ar fi atat de somn. Si pentru ca la fiecare din aceste postari am de spus ataaat de multe, prefer sa imi aloc timp.


Nu stiu de ce, dar aniversarea celor 9 luni a venit in ceea ce ne priveste cu o ciudata responsabilitate. Adica, am inceput sa ne gandim ca peste putin timp o sa mearga la cresa, apoi la gradinita , apoi la scoala. Deja ma intereseaza subiectul cresa...ciulesc urechile de fiecare data cand aud o discutie despre copii si locurile in care isi petrec timpul. Totusi, dat fiind faptul ca mai are un an pana atunci..cred ca trebuie sa ne relaxam putin ..nu-i asa?

Parca, acum mai mult decat niciodata mi se pare ca a crescut ataaat de mult.Are 74 cm. Nu foarte mult daca stati sa va ganditi..dar dat fiind faptul ca s-a nascut cu 52 cm. Mi-o tot amintesc atunci cand era micuta si statea cuibarita la mine in brate...fara sa se miste deloc. Acum, abia o mai pot stapani. Nu vrea sa stea la imbracat seara , alerg dupa ea in pat ca sa ii fixez Pampersul. In fiecare seara trebuie sa o pacalesc cumva ca sa o pot masa cu ulei...Si cand te gandesti ca eu as da orice pentru un astfel de rasfat ...:)))
Nu merge inca, dar da ture agatandu-se de marginea canapelei, de marginea mesei...(trebuie sa cumparam chestii din alea de siguranta , pentru marginile mesei!!)

Apoi, a inceput sa aiba din ce in ce mai multa personalitate. Chiar, ieri am iesit cu fetele la masa....si inceracu sa imi spuna ca e f bine ca are personalitate deja. Eu le-am raspuns spunand ca mi-ar fi placut sa si-o arate putin mai tarziu...daca se poate dupa 22-23 de ani.:)))Mare prostie ...chiar aseara ma gandeam ca desi este un pic mai greu asa, ma bucur pentru fiecare incapatanare de-a ei. E mult mai bine asa...decat contrar. 

Revin spunand ca mai prea are stare deloc. Si cand spun deloc...chiar la asta ma si gandesc. Chiar daca inainte doarmea de 2 ori pe zi, minim 1-2 ore de fiecare data, acum, in zilele in care e prea frig sau ploua si nu reusim sa iesim afara...mai mult de 1 ora nu doarme ...nicicum:)))Imi aduc aminte acum de o postare a Printesei Urbane care povestea cum Sofia a ei doarme fix 60 de minute. Exact asa ni se intampla si noi. Ma mir de fiecare data cum se poate trezi ea FIX dupa 1 ora:))
 Isi petrece majoritatea timpului cocotandu-se pe unde poate, mergand de-a busile prin TOATA casa (camera ei deja o plictiseste probabil:>) povestiind cu noi , razand si mai nou, scotand limba:)

Mi se pare ca incet incet incepem sa ne intelegem. Aproape de fiecare data cand ii spun "Nu-i voie!" inceteaza actiunea pe care o face (de obicei se urca pe undeva, incearca sa escaladeze patul, se apleaca si sta sa cada..din astea). Ma priveste cu atentie, zambeste timid si ...incepe sa faca altceva. De cateva ori, in ultimele zile am auzit-o spunand "APA" . M-am gandit ca ar fi bine sa ii si dau sa bea, poate ca ii e sete. De fiecare data a baut foarte multa, parea ca ei chiar i-a fost foarte sete. Nu stiu daca a spus constient sau nu...insa eu sper. Dat fiind faptul ca in perioada asta incepe sa priceapa cat mai multe...incerc sa vorbesc cat mai mult cu ea. 

A inceput sa manance mai bine . Acum nu mai refuza de fiecare data legumele, zilele trecute a mancat chiar si brocolli. Asta da eveniment!
Inca nu s-a imbolnavit niciodata (sa dea Dumnezeu sa fie tot asa). 

Se bucura de fiecare data cand vede gainile in curte si rade cu gura pana la urechi cand il vede pe Igor. In schimb, Igor este putin (mai mult) gelos pe ea, asa ca atunci cand ma apropii de el, cu mamaruta in brate...imi intoarce tacticos fundul si pleaca:) Eh, e frumos asa?

De aproape o luna incercam sa o obisnuim sa doarma in patutul ei, la ea in camera. In fiecare noape, imi petrec minim 2-3 ore dormind cu ea. Aseara, am adormit in patutul ei :))) Noroc ca sunt subtirica si incap. Si ea mai avea si loc sa se intinda si sa se intoarca de pe o parte pe cealalta. 

Nu i-a mai iesit nici un dinte. Are tot doi, jos . Pe care a reusit sa ii zgarie destul de tare atunci cand a inceput sa roada patutul. Asa ceva...mi se parea mie ca sta prea cumintica in patut, prea mult timp. Ea defapt avea ce face...asa ca nu zicea nici Mac!
Chiar ieri ma uitam, in partea de sus cresc incet incetisor nici mai mult nici mai putin de 6 dintisori:0 Nici nu vreau sa ma gandesc cat de tre o sa o doara atunci cand vor erupe toti...

Parul ii creste intr-un ritm extraordinar de incet. Abia astept sa aiba si ea parul lung, sa ii fac codite, pletute....:DPana atunci, purtam bentite...si asa face mami cate vrea:) Fotografiile sunt din ultimele zile din septembrie, atunci cand ne mai permiteam sa purtam rochita.

... o iubim din ce in ce mai mult...iar fiecare zi este muuult mai frumoasa atunci cand zambeste.

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

8 Comments

Precious MomenTS - PHOto Diary

Dragele mele, 

Pentru ca am promis ca va arat rochita mea de nasa...si pentru ca imi sunt tare tare dragi pozele , va invit sa luati parte la un eveniment extrem de frumos din viata noastra care a avut loc in urma cu aproximativ o luna.

Enjoy!

Eu am purtat rochie si sandale Poema iar Nelutu costum facut la comanda si pantofi....nu mai stiu de unde i-a cumparat:)

Pupici!


P.S- 
Casa de piatra ,dragii nostrii !

Read More

Unknown

Share Tweet Pin It +1

24 Comments