marți, 22 iulie 2014

JurnaL de BlogariTza mAMIK: Prima diploma

marți, 22 iulie 2014
Nu, nu e o diploma de absolvire. 
Nu e o diploma de premiere la scoala. 
Nu e o diploma de capacitate, de bac sau de licenta.
Nici de dizertatie.
Nici macar de terminare a anilor de gradinita, asa cum am auzit ca se primeste acum.
E o diploma primita de la medic, pentru "cel mai cuminte copil". Nu e mare lucru, doar a fost singura dintre copii prezenti la medic azi..care nu a plans la vaccin. 
Totusi...E PRIMA EI DIPLOMA!
O bucata de hartie care a trezit in mine o multime de sentimente.



Are deja putin peste 1 an si jumatate.
Ma inteleg cu ea...stie ce vrea si ce nu.
Imi spune atunci cand ii e foame, sete...cand vrea ceva cu siguranta stie sa imi arate. 
E incapatanata. 
Imi zambeste in coltul gurii atunci cand eu ii interzic sa faca ceva ...si totusi ea vrea sa faca. Si o face, de cele mai multe ori.
 Eu ma enervez...dar in sinea mea rad.
Adoarme pe umarul meu...exact asa cum adormeam eu pe umarul tatalui meu.
Ma strange in brate cu toata forta ei...si atunci, pentru cateva momente...lumea se opreste. Suntem doar noi doua pe Pamant...si e minunat!
Noaptea, nu ma vede langa ea...plange si ma striga. Cel mai curat "MAMA" din cate mi-a fost dat sa aud. Se linisteste in bratele mele ca nicaieri. 
E parca mai dependenta de mine ca atunci cand era un bebelus.
Ma cauta cu privirea cand nu sunt prin preajma si apoi ma striga cu jind" Maaaamaaaa". Recunosc, ador zambetul din privirea ei cand ma regaseste. 

De fiecare data cand o cert ...si isi da seama ca sunt suparata, pune capul in pamant si asteapta sa termin. Uneori, la sfarsit...zambeste discret, alearga catre mine si imi da un pupic apasat pe gura. 
De fiecare data zambesc!
"De unde o fi invatat asta?" ma intreb...

1an jumatate.... o eternitate ...sau doar o clipa.
O eternitate parca de cand e langa noi...habar nu am cum am putut trai inainte de ea.
O clipa a trecut de cand s-a nascut. De cand i-am sarutat fruntea si de cand 
i-am promis ca o sa fie Soarele nostru. Si chiar este, in fiecare zi.


Sunt convinsa ca ne asteapta momente minunate...avem o viata frumoasa inainte in care sa ne bucuram unii de ceilalti...insa Doamne...te rooog, fa ceva cu timpul, sa nu mai treaca atat de repede.
E incredibil...







2 comentarii:

LIFEology, byCarmen © 2014