In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK: Prima luna la cresa (1 an si 8 luni)

Am in minte postarea asta inca de dinainte ca mamarutza sa mearga la cresa. Mi-am structurat-o de cateva ori, am trasat ideile principale, sunt multe informatii care vreau sa vi le dau si putin timp.
 Mica paranteza: e ora 5.45 , eu m-am trezit deja de vreo 1,5 ore si deja imi e somn. Cam acesta e orarul meu cand vreau sa scriu cate o postare (mai ales una de genul acesteia ) , in timpul zilei imi pare ca am din ce in ce mai putin timp.


Revenind, va spun ca ne-am hotarat ca la aproape 2 ani sa o inscriem pe mamarutza la cresa inca de dinainte ca ea sa se nasca , asa ca momentul a venit fara sa ne puna noua prea multe semne de intrebare.

(Fie vorba intre noi, eu cel putin mi-am facut ate 100 de planuri despre cum o sa doarma singura in patut inca din prima zi, nu o sa o tin in brate, bla bla bla. Nimic nu s-a intamplat ;))

Incep prin a spune ca am ales o cresa de stat. Nu doar din considerente financiare, la un moment dat sa stiti ca incepusem sa luam in calcul si taxa pentru o cresa particulara. Sunt de parere ca de regula, la cresele de stat copii invata un picut mai mult. Daca la cele particulare accentul e pus pe confortul copilului (gen doarme in bratele educatoarei, mananca mancare pasata, etc) la cele de stat se incearca si o oarecare educare a lor- in masura in care e posibil la o varsta asa frageda.
Situatia creselor din Sibiu probabil nu o stiti, daca nu traiti aici si mai ales daca nu sunteti mamici interesate de subiect. Cresele sunt putine, nu in fiecare cartier.Locurile limitate iar pentru a reusi sa iti inscrii copilul la cresa dorita (care nu e neaparat langa domiciliul tau) trebuie sa stai la rand zile in sir. Da!Nu am gresit, nu am vorbit aiurea. In speta, la una din cresele pe care o doream noi parintii (si bunicii) au stat a rand de vineri noapte pana luni dimineata. Nu are rost sa mai zic nimic pe acest subiect, ma intristeaza de dimineata. 
Spre marea noastra bucurie, Doamne Doamne a avut grija de noi si printr-o conjunctura extrem de fericita, cu 2 saptamani inainte de inceperea anului scolar am aflat de deschiderea unei crese noi, de stat chiar in centru orasului, exact acolo unde ne era noua cel mai bine. 
Pentru mamicile din Sibiu, e vorba despre cresa de pe strada Arhivelor.
Pe scurt, sunt foarte multumita de conditii, de locatie, de personal. Cresa este renovata, intreg mobilierul este nou, curat. Educatoarele sunt majoritatea tinere si mereu cu zambetul pe buze. Ceea ce marturisesc ca imi da o stare de liniste interioara.. Unde mai pui ca locatia se afla la fix 2 minute de jobul meu? :D Happy me!!

Totusi , sa nu va imaginati ca totul a fost usor, cel putin in ceea ce ma priveste.
Mi-am facut o multime de ganduri, o multime de scenarii.
Pentru ca mie imi parea mult mai ok pentru ea (in sensul de mai putin traumatizant) ma gandeam sa incepem cu programul de 4 ore(deci ea sa plece inainte sau dupa masa de pranz, fara sa doarma acolo) apoi, dupa 1 luna (ziceam eu) sa incercam sa trecem a programul prelungit .
Nu de alta insa in 02 Decembrie mamica mamarutzei (adica eu ) incepe serviciul. Ceea ce nu este foarte nice, i know! Totusi, marturisesc ca imi este putin dor. PUTzIN!

Eh, atunci cand am inceput sa intreb in stanga si dreapta despre ideea mea majoritatea mamicilor cu copii deja trecuti de faza asta imi spuneau ca e mult mai ok ca Ioana (sau Antonia, cum vreti voi) sa se obisnuiasca de la inceput cu programul prelungit...pentru ca altfel, o sa ii fie la fel de greu atunci cand o sa o las prima data sa doarma acolo. Oarecum logic, ea s-ar fi obisnuit sa fie luata acasa la ora 12 . Normal ca nu i-ar fi placut ca dintr-o data sa stea pana la 15/16/17 . Nu am luat nici o decizie finala pana cand nu am dus-o in prima zi, m-am gandit ca o sa ma sfatuiesc si cu personalul de acolo, in functie de ce imi recomanda si ei.

I-am vorbit mamarutei in fiecare zi despre faptul ca o sa mearga a cresa, adica la copii . Am tot insistat pe faptul ca vor fi multi copii cu care ea se va juca ( asta pentru ca ea are o mare bucurie atunci cand e inconjurata de copii) iar mami si tati o sa vina sa o ia atunci cand ea nu se mai simte bine. Nu stiu cat de mult a ajutat asta insa mi s-a parut normal sa ii spun, nu cred ca era ok sa o duc pur si simplu acolo intr-o dimineata si atat.

Din considerente organizatorice (nu am fost gata cu analizele la timp) ne-am prezentat in prima zi la cresa in 08 septembrie. 
Aratam cam asa:

Foarte bine am facut, pentru ca multi parinti au ales sa inceapa mai tarziu , spre jumatatea lunii asa ca in prima saptamana cel putin au fost destul de putini copii.
Pe scurt, va spun ca totul a decurs mult mai ok decat imi imaginam eu. Mamarutza a fost preluata de una din ingrijitoare , a plans atunci cand si-a dat seama ca mami sau tati nu o sa vina si ei in camera de joaca...dar cam atat. Usa camerei s-a inchis iar mami si tati au lacrimat in fata ei :)) I-am repetat de vreo cateva ori asistentei ca in cazul in care o sa planga mult iar ele nu reusesc sa o linisteasca sa ma sune, ca sa venim sa o luam acasa.
Nu m-a sunat nimeni...iar pentru ca rezolvarea unor probleme a durat un picutz mai mult decat ne imaginam noi...am mers dupa ea la ora 16. Dap! In prima zi!
Mi s-a spus ca totul a decurs foarte bine, s-a jucat, a dormit extrem de putin insa nu a mancat nimic altceva decat cativa biscuiti.

Pentru ca nu au bucatarie, mancarea este comandata in sistem catering- singurul lucru pentru care nu am fost foarte entuziasmata. Mi-ar fi placut sa se gateasca acolo, poate as fi fost mai lnistita.
Totusi, asistenta sefa este o mamica extrem de atenta si interesata zic eu de fiecare detaliu. In a doua saptamana deja facuse o vizita la spitalul de pediatrie, vorbise cu un nutritionist si avea deja meniul gata de negociat cu firma de catering. In mare, mancarea este variata si de cele mai multe ori se regaseste cu ceea ce gatesc si eu, acasa. Deci, in mare sunt multumita.


PARANTEZA:Mancarea/mancatul este o provocare uriasa pentru noi. Refuza aproape orice (ieri a mancat singurica piure de cartofi cu ficatel de pui...am fost atat de bucuroasa incat mi-au dat lacrimile) , fiecare masa e o adevarata aventura.  Ma simt extrem de neputincioasa cand vine vorba de alimentatia ei iar lucrul acesta ma scote din sarite. unt mai mult decat constienta de importanta subiectului asa ca ...sper ca viitorul sa ne aduca schimbari . Pozitive!
Va spun sincer  ca nu am observat nici un fel de trauma pe ea, a venit razand la noi, vesela si vioaie. Mai mult, dupa ce am coborat in curtea cresei nu mai vroia sa plece de acolo, se juca..alerga in casuta...deloc nu vroia sa plece acasa :)
Dovada, poza de mai jos...cand incercam sa o chem acasa iar ea refuza categoric, dar cu zambetul pe buze. 


Acestea fiind spuse, va imaginati cred ca nu am avut mari probleme cu acomodarea ei. In fiecare dimineata o intreb "mami , vrei sa mergem la copii?" iar in 95% din cazuri aud ca raspuns un DAAA hotarat.
Educatoarele mi-au spus ca nu au nici o problema cu ea, este foarte cuminte, se joaca singurica sau cu ceilalti copii, nu plange decat destul de rar , intre timp a inceput sa si manance la pranz. 
Probabil pentru ca o lasa sa manance singurica iar lucrul acesta o fascineaza. Desi se face varza (ii duc 2 schimburi cu ea in fiecare dimineata) eu sunt multumita. Se descurca destul de bine, pot spune.
In schimb mi-au recomandat sa o duc la un sport atunci cand va fi posibil, se pare ca e cea mai vioaie si plina de energie fetita de acolo. Concureaza cu un alt baietel...dar are sanse sa il intreaca :)) 
Adoarme doar atunci cand nu mai poate de oboseala, altfel nu.

Singurul lucru care ma intristeaza profund (la care ma asteptam , ca sa fiu sincera) e faptul ca s-a imbolnavit. A rezistat eroic 3 saptamani fara sa fie deloc bolnavioara, insa dupa a inceput sa faca putin rosu in gat. Abia am reusit sa scapam de el (aerosol facut pe timpul nopii, de 3 ori-nu statea deloc ) , luni am dus-o la cresa. Vineri dupamasa am uat-o cu febra.
Asta se intampla acum 1 saptamana si ceva.
A stat acasa 1 saptamana (a doua deja) ,acum e parca putin mai bine-dupa ce am schimbat 3 tratamente. Abia de ieri am vazut si eu o mica imbunatatire , incepusem sa fiu deja paranoica cand vedeam ca nu ii mai trece deloc.
Posibil ca marti sa o ducem din nou, dupa ce primim avizul medicului.

Daca e sa va spun chestii mai putin pozitive , va spun ca imi pare ca vorbeste un picutz mai putin de cand merge la cresa. Oricum nu e foarte vorbareata, poceste destul de mult cuvintele (uneori ma gandesc ca o face pentru ca efectiv nu are rabdare sa le repete) insa in ultimul timp chiar nu am vazut deloc o imbunatatire a vocabularului.
Sunt sigura ca va fi bine insa incerc sa ii reduc la minim accesul la tv si desene animate in perioada urmatoare. Am zis!

Cam atat penru azi. 
E deja 6.50 
Cafeaua e facuta, mirosul s-a imprastiat in toata casa. Ma duc sa ii fac o tura de aerosol mamarutzei, sa ii dau lapticul de dimineata si sa ma apuc de treaba. Like always...

Pupici!
O duminica minunata va doresc!



Related Articles

2 comentarii:

  1. Stai asa..1.deci tu ai scris postarea asta in 15 min?? Pai esti geniala. Nu vrei sa stii cat imi ia mie sa scriu o postare, ca sa nu mai zic ca azi scriu un paragraf, maine altul si tot asa.
    2.de ce duminica dimineataa??? Eu sunt printesa in weekend :)) Ma trezesc numai la 11 :D. De Ed se ocupa numai tati si tare fericita sunt. Ii si place mult de tat, nici nu ma mai baga in seama in weekend, fuge de mine.
    3.parca mi-au si dat lacrimile cand ai zis ca s-a inchis usa si voi ati ramas plangand in fata ei :(.
    4.deja am emotii.
    Gata. Pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. noi mergem luni viitoare prima zi la cresa!
    am niste emotiiiiiii, nici la mama-sa nu am avut asa!

    RăspundețiȘtergere

Recent Post