In jurnal de mamica personal

JuRnaL de BloGariTZa MAMIK :4LUNI

(...)ingerasul nostru a implinit 4 luni in urma cu exact 10 zile.
Mamica  este destul de ocupata in aceasta perioada incat nu a avut timp pana acum  sa mai astearna inca o foaie de jurnal. Dar , a fost vigilenta si a imortalizat momentul, pentru albume.

Cam asta face minunatia noastra....:)


Ce s-a mai intamplat intre timp?
Ohooo...cate si mai cate...

In primul rand am descoperit ca ne place sa dormim cu mami. Asa ca am tot dormit in ultima luna, si am dormit tare bine ...ma mai trezesc pentru papa o data, maxim de 2 ori...De fapt, sunt fetita cuminte si ma cuibaresc langa mama. Pap rapid , deschid ochisorii o vad apoi zambesc si adorm ....ce usoara e viata asa!
(o sa abordez subiectul in unul dintre posturile viitoare, s-a dus si se mai duce o lupta destul de stransa in sinea mea cand vine vorba despre co-sleeping.)

Apoi, m-am hotarat sa duc tot ce prind la gurita. Si sa ling ,sa molfai...sa zambesc si sa ma stramb- depinde de ce imi ajunge la manuta.
Am purtat o gramada de rochite, care mai de care mai frumusele.
Am crescut. Am acum 66 cm. Pfff, ce mare sunt:)

Desi toata lumea imi spunea ca trebuie sa invat sa stau pe burtica, sprijinita pe coate...eu nuuu, am trecut direct la mani. Pai DA! Eu ma ridic , stau asa cateva secunde, sau chiar minute daca nu sunt obosita...apoi ma enervez si plang. Pai DA! Pentru ca eu vreau sa pot, si inca nu pot. Of of, tristete mare.
Nu imi mai place sa stau in leagan nici in scoica. Nuuu, eu vreau sa stau in fundulet. Daaa, stiu ca e devreme...dar VREAU! Mami nu ma lasa inca , dar ma bucur tare mult cand mai prind cateva secunde. 
Imi place sa ma legene tata. Maaama cat imi place. Si....imi mai place sa ma joc de-a avionu'. In fata oglinzii daca se poate, ca sa rad. Da da, mi se pare hazliu, ce va mirati?:)

 Ganguresc uneori minute in sir. Si toata lumea face liniste si ma priveste. Pai oare cum de nu ma inteleg daca sunt chiar asa atenti? 

Imi place sa ma plimb prin parc. Rareori mai adorm. Pai de ce sa adorm cand sunt atatea de vazut? Si ma mai plictisesc uneori...in carucior. Asa ca vreau in brate. Tati se imbufneaza, imi spune ca sunt fetita rea..apoi ma ia in b/ate mandru. Eu stiu ca ii place sa se plimbe cu mine in brate...nu ma poate pacali.
Imi place sa stau afara in curte ,sau sa ma dea mami pe balansoar. Asa bine adorm...pasarerele alea mici si-au facut cuib la noi in curte. Canta asa frumos, iar eu adorm....imi place. Dar ma trezesc cand incepe sa cante cocosul...:) E frumos tare , dar ma trezeste din somn cand adorm afara.

Am inceput sa il observ pe Igor. Staaau si il privesc secunde in sir. Deschid ochii mari maaari... apoi incept sa rad:) Probabil imi place..:P
Am descoperit ca imi place sa ma joc cu manutele. Imi plac si degetele, in special degetul mare de la mana stanga . Oare o sa fiu stangace?
Zambesc de fiecare data cand cineva imi zambeste. Ma gadil si rad in hohote. Pai de ce sa nu rad cand viata este asa frumoasa?:)

Dragele mele,
Nu stiu cum vi se pare voua ,insa aici, la noi in casa...timpul trece foarte repede. Zilele se scurg fara sa iti dai seama si sunt pline de activitati , care mai de care mai placute.
Am in continuare aceeasi senzatie ca parca s-a nascut ieri, uneori o privesc si mi se pare ataaat de mare . Alteori o privesc si o gasesc atat de mica si neajutorata...
Parca incet incet am inceput sa avem si noi un program. Din ce in ce mai putin haotic, parca incepem sa ne organizam si noi mai bine. Chiar sper ca in viitor o sa am un pic mai mult timp pentru mine. Probabil as avea si acum , daca as putea sa ma organizez mai bine. Lucrez la asta, pe cuvant:)

in rest, ma bucur de ea, ma joc , o miros, o strang in brate, o leagan....si ma minunez cat de mult putem sa o iubim. Dar e o altfel de iubire, mult mai puternica si profunda. E ceva ce nu mi-as fi imaginat vreodata ca pot simti. 
E frumos! De fapt, nu. Nu e frumos....e MINUNAT!

 Sunt si suntem fericiti! Ingerasul nostru reprezinta fericirea noastra suprema!
Acum la 4 luni ... si pentru totdeauna!

Related Articles

14 comentarii:

  1. Minunat Carmen.. povestesti atat de frumos despre micuta ta.. Stau si-mi imaginez cat de mult o sa-i placa sa citeasca randurile astea atunci cand va fi mai mare.. Un asemenea jurnal cred ca oricine si-ar dori sa rasfoiasca, oricand.. cuvinte pline de candoare ce incearca sa redea cat mai mult acest sentiment ireal matern intr-o clipa de somn usor.
    Te felicit Carmen, sa scrii mai des despre momentele astea unice si incredibile din viata ei, a voastra. Merita!
    Va pup pe toti trei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim frumos Dafina...:) Exact in idea asta am si inceput sa scriu jurnalul acesta...poate peste cativa ani o sa vrea sa il citeasca. ...sper cel putin :) Va pupam si noi, somn usor!

      Ștergere
  2. Aşa este Carmen, copiii sunt bucuria supremă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Ai dreptate. Clar fericirea suprema. Frumos sentiment...

      Ștergere
  3. ce fetita frumoasa ai!!! sa-ti traiasca si sa va bucurati tare de ea!
    eu ador copiii care zambesc inapoi la mine :)) eu nu ma pot abtine sa nu zambesc la bebelusi. acum cateva zile eram cu prietenul meu si-n fata noastra o mamica c-o fetita. de la zambete am ajuns la rasete amandoua :)) prietenul meu ma tot tragea de mana sa mergem odata, dar eu vroiam sa ma distrez cu bebelusa :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim frumos Andra. Sa sti ca la varsta asta cam incep sa fie din ce in ce mai mult cu zambetul pe buze asa ca e o placere sa stai langa ei: ) cunosc situatia, mi se intampla si mie...

      Ștergere
  4. Mi s-a facut pielea de găină (vorba Andrei :P ), ai scris asa de frumos...citind, mă face sa imi doresc sa trăiesc cat mai repede aceste sentimente!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, iti doresc din tot sufletul sa te bucuri cat mai repede de asa un sentiment. Este incomparabil mai frumos decat orice

      Ștergere
  5. Sunt nepretuite aceste sentimente... ma regasesc in postarea ta si mi-ar placea sa ma mobilizez intr-o zi, sa imi notez si eu fragmente din ceea ce simt, deoarece stiu ca timpul va trece si voi uita fericirea de acum..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bianca sa sti ca te sfatuiesc sa o faci. Sunt sigura ca orice copil ar vrea sa stie ce simteau parintii lui in perioada copilariei. Mie mi-ar fi placut, cel putin...

      Ștergere
    2. Da..si mie mi-ar fi placut tare mult. Anii trec, ne schimbam si uitam, uitam atat de repede incat neaparat trebuie sa facem ceva sa pastram amintirile acestea minunate. Multumesc, cred ca o sa iti iau exemplul. Te pup. Felicitari pentru raza ta de soare, e minunata!

      Ștergere

Recent Post