Cam asa e :ingerasul nostru a stat 9 luni in burtica mea si inca 9 luni aici, cu noi. Si ne-a facut viata mai frumoasa. Si ne-a adus zambetul pe buze.Si ne-a facut mai responsabili. A adus cu ea parca toata forta si determinarea din lume...acum ne credem invincibili si suntem siguri ca putem orice...pentru ea.E incredibil cat de mult iti poate schimba viata un copil...ma minunez de asta in fiecare zi. Cum toate perspectivele se schimba, cum cel mai important lucru...ti se pare nesemnificativ. Cum iti sadeste in suflet spaima "sa nu se intample ceva"....cu tine, si sa nu mai poti fi langa el. Cu celalat parinte, si sa il vezi trist o viata. Cu tara in care traiesti si sa il vezi plecand de langa tine ...pentru o viata mai buna.
Stiu ca am inceput postarea intr-o nota putin distincta fata de cum v-ati obisnuit sa fie "jurnalul meu" insa ....uneori devin melancolica....eh,vi se intampla si voua...nu-i asa?
Iarasi am intarziat cu articolul aceasta. Stiti deja ca nu mai am atat de mult timp la dispozitie asa ca nu are rost sa o mai spun. Ideea e ca...probabil as avea timp de mai multe lucruri daca nu mi-ar fi atat de somn. Si pentru ca la fiecare din aceste postari am de spus ataaat de multe, prefer sa imi aloc timp.
Nu stiu de ce, dar aniversarea celor 9 luni a venit in ceea ce ne priveste cu o ciudata responsabilitate. Adica, am inceput sa ne gandim ca peste putin timp o sa mearga la cresa, apoi la gradinita , apoi la scoala. Deja ma intereseaza subiectul cresa...ciulesc urechile de fiecare data cand aud o discutie despre copii si locurile in care isi petrec timpul. Totusi, dat fiind faptul ca mai are un an pana atunci..cred ca trebuie sa ne relaxam putin ..nu-i asa?
Parca, acum mai mult decat niciodata mi se pare ca a crescut ataaat de mult.Are 74 cm. Nu foarte mult daca stati sa va ganditi..dar dat fiind faptul ca s-a nascut cu 52 cm. Mi-o tot amintesc atunci cand era micuta si statea cuibarita la mine in brate...fara sa se miste deloc. Acum, abia o mai pot stapani. Nu vrea sa stea la imbracat seara , alerg dupa ea in pat ca sa ii fixez Pampersul. In fiecare seara trebuie sa o pacalesc cumva ca sa o pot masa cu ulei...Si cand te gandesti ca eu as da orice pentru un astfel de rasfat ...:)))
Nu merge inca, dar da ture agatandu-se de marginea canapelei, de marginea mesei...(trebuie sa cumparam chestii din alea de siguranta , pentru marginile mesei!!)
Apoi, a inceput sa aiba din ce in ce mai multa personalitate. Chiar, ieri am iesit cu fetele la masa....si inceracu sa imi spuna ca e f bine ca are personalitate deja. Eu le-am raspuns spunand ca mi-ar fi placut sa si-o arate putin mai tarziu...daca se poate dupa 22-23 de ani.:)))Mare prostie ...chiar aseara ma gandeam ca desi este un pic mai greu asa, ma bucur pentru fiecare incapatanare de-a ei. E mult mai bine asa...decat contrar.
Isi petrece majoritatea timpului cocotandu-se pe unde poate, mergand de-a busile prin TOATA casa (camera ei deja o plictiseste probabil:>) povestiind cu noi , razand si mai nou, scotand limba:)
Mi se pare ca incet incet incepem sa ne intelegem. Aproape de fiecare data cand ii spun "Nu-i voie!" inceteaza actiunea pe care o face (de obicei se urca pe undeva, incearca sa escaladeze patul, se apleaca si sta sa cada..din astea). Ma priveste cu atentie, zambeste timid si ...incepe sa faca altceva. De cateva ori, in ultimele zile am auzit-o spunand "APA" . M-am gandit ca ar fi bine sa ii si dau sa bea, poate ca ii e sete. De fiecare data a baut foarte multa, parea ca ei chiar i-a fost foarte sete. Nu stiu daca a spus constient sau nu...insa eu sper. Dat fiind faptul ca in perioada asta incepe sa priceapa cat mai multe...incerc sa vorbesc cat mai mult cu ea.
A inceput sa manance mai bine . Acum nu mai refuza de fiecare data legumele, zilele trecute a mancat chiar si brocolli. Asta da eveniment!
Inca nu s-a imbolnavit niciodata (sa dea Dumnezeu sa fie tot asa).
Se bucura de fiecare data cand vede gainile in curte si rade cu gura pana la urechi cand il vede pe Igor. In schimb, Igor este putin (mai mult) gelos pe ea, asa ca atunci cand ma apropii de el, cu mamaruta in brate...imi intoarce tacticos fundul si pleaca:) Eh, e frumos asa?
De aproape o luna incercam sa o obisnuim sa doarma in patutul ei, la ea in camera. In fiecare noape, imi petrec minim 2-3 ore dormind cu ea. Aseara, am adormit in patutul ei :))) Noroc ca sunt subtirica si incap. Si ea mai avea si loc sa se intinda si sa se intoarca de pe o parte pe cealalta.
Nu i-a mai iesit nici un dinte. Are tot doi, jos . Pe care a reusit sa ii zgarie destul de tare atunci cand a inceput sa roada patutul. Asa ceva...mi se parea mie ca sta prea cumintica in patut, prea mult timp. Ea defapt avea ce face...asa ca nu zicea nici Mac!
Chiar ieri ma uitam, in partea de sus cresc incet incetisor nici mai mult nici mai putin de 6 dintisori:0 Nici nu vreau sa ma gandesc cat de tre o sa o doara atunci cand vor erupe toti...
Parul ii creste intr-un ritm extraordinar de incet. Abia astept sa aiba si ea parul lung, sa ii fac codite, pletute....:DPana atunci, purtam bentite...si asa face mami cate vrea:) Fotografiile sunt din ultimele zile din septembrie, atunci cand ne mai permiteam sa purtam rochita.
... o iubim din ce in ce mai mult...iar fiecare zi este muuult mai frumoasa atunci cand zambeste.
.JPG)
.JPG)
 va spuneam ca l...){kind=link}
