JuRnaL de BloGariTZa MAMIK :2LUNI

Parca ieri imi mangaiam burtica si imi imaginam cum e ingerasul nostru. Parca ieri chicoteam si zambeam la fiecare miscare, parca ieri ma rugam in fiecare zi si noapte ca ingerasul nostru sa fie bine si sa se nasca sanatos.

...desi in mintea mea parca a fost ieri, azi se implinesc deja 2 luni de cand miracolul nostru a venit pe lume. Doua luni care au trecut ca 2 secunde, doua luni extraordinare in care am simtit  in fiecare clipa pentru ce merita intradevar sa traiesti. Nu am de gand sa povestesc nimic din experienta aducerii pe lume a unui miracol, e ceva mult prea intim si mult prea special. Trebuie doar sa spun ca totul a decurs mult mai bine decat ma asteptam desi micutza noastra a decis sa vina pe lume intr-o zi de sarbatoare :31.12.2012



Cu mana pe inima va spun ca Revelionul acesta a fost cel mai deosebit,minunat, incarcat de sentiment dintre toate cele care au fost si cele care vor urma...

   Odata cu prima atingere a ei, cu primul miros, cu prima imbratisare toate temerile lumii au disparut. Nu imi mai era frica de absolut nimic, simteam ca o sa fie totul bine iar dragostea noastra o sa ne umple viata.

Si cam asta a facut! Cu varf si indesat.

Pai cum altfel? Fiecare zi e unica, fiecare zi e plina de neprevazut insa toate au ceva in comun: in fiecare zi tanjim dupa zambetul sincer si inocent al micutzei noastre. Si pentru asta facem tot ce se poate...incepand de la leganat in toate felurile posibile si imposibile, plimbat prin casa, plimbat pe afara, maimutarit si cantat cantecele pentru bebelusi (sau cel putin asa ne place noua sa credem) si terminand cu nopti nedormite si pline de cantece si leganat.

Dar, in acelasi timp am simtit teama ,frica, nesiguranta si nestiinta la cote maxime. E destul de dureros sa vezi ca persoana cea mai importanta din tot universul asta mare mare...sufera si tu nu stii de ce. Si mai important , mai grav, tu nu poti sa o ajuti.

Am facut deja cunostiinta cu noptile nedormite, cu plansetul isteric , cu durerile de burtica (sper) cauzate de colici, cu nervii ca medicul nu raspunde atat de repede cum ai vrea tu, cu nesiguranta ca nu faci totul perfect pentru minunea ta, cu frica si teama imensa ca ti s-ar putea intampla ceva rau tie iar miracolul tau depinde de tine..oooff, cate si mai cate.

Insa stim ca totul o sa fie bine.

Toate durerile, noptile nedormite, hormonii care o iau razna si nervii care uneori stau pe cale sa se rupa de la atata intins dispar instant cu un zambet de-ai ei. Si nuuu, nu un zambet din ala cu gurita Pana la urechi. Nu! Ne multumim si cu unul discret, in coltul gurii. Atunci, in momentul acela sunt in stare sa o iau de la capat...sa legan, sa cant...sa vorbesc, sa ma doara spatele si mainile de la tinut in brate..pana la urmatorul zambet. Si din nou..si din nou...

Bine ar mai fi daca as si putea fizic sa fac asta. Din pacate mai avem nevoie si de somn (o daaaaaa!!!!) si alte alea...

Dragele mele,

Va fac cunostiinta cu ingerasul nostru....la 8 saptamani. Dupa cum se poate vedea deja suntem un picutz mai maricele...si avem super falcutze!

Ne lace sa dormim (dar nu atat de mult cat si-ar dori mami), ne place sa stam in brate...sa fim leganate, sa ni se cante (desi mami si tati stiu doar 2 cantecele plistisite e ok si asha, doar sa fie acolo), sa fim bagate in seama...sa ni se vorbeasca..si uneori sa o vedem pe mami cum se stramba in toate modurile posibile si imposibile. O da! Aia este foooarte nostim, serios.

Cat despre mine, ce va pot spune?
Sunt extrem de fericita si indragostita pana peste urechi. De fiecare particica a corpului ei, de mirosul de lapte si budinca , de manutele alea mici cu care se agata de mine si nu mai vrea sa isi dea drumul, de 'ochisorii" aia mari si intrebatori care par sa stie TOT , de zambetul ala de strengar si de privirea sincera si inocenta.
In acelasi timp imi e frica. Daaa, imi e frica de ...prima enterocolita (nu de alta dar s-a intamplat sa fac eu cunostiinta abia acum cu ea si nu e ok deloc, pe cuvant), prima boala, prima febra, primul TE URASC, prima noapte in care nu o sa vina acasa, prima zi de gradinita...oooo, cate si mai cate.

Dar totusi am incredere ca o sa fie bine.
Ingerasul nostru are langa ea doi parinti care o iubesc mai presus de propria viata , asa ca ...totul o sa fie bine. Nu se poate altfel!
La multi ani, draga mamei!

La muuulti muuulti ani...in care imi doresc sa reusim sa te facem fericita macar jumatate cat ne faci tu.
Ar fi arhisuficient!