Desi nu aveam in plan sa scriu o astfel de postare , dupa ce am citit ce spune Ioana (insarcinata si ea, cam in aceeasi perioada cu mine) AICI mi-a venit ideea sa astern si eu (era sa spun pe hartie:))) cateva din lucrurile pe care le aud parca din ce in ce mai des..si care sincer , mi se par ataaat de aiurea...sau poate, oi fi eu un pic mai sensibila..."deh, hormonii sunt de vina", nu?
Bineinteles ca aproape fiecare ok, no offence, dar dupa ce am cerut pararea a 3 medici diferiti, dupa 2 ecografii 4 d, pfff, parca inclin sa am mai multa incredere in ce imi spun ei, decat ce aud de la tine, oricine ai fi tu!
Apoi, la stransa legatura cu subiectul burticii..am primit o mie de sfaturi si pareri (pe care nu, nu le-am cerut eu chiar deloc) in legatura cu marimea burticii. De cele mai multe ori mi s-a spus " e prea micutza pentru varsta sarcinii!" "vai, dar de ce e asa micutza?" " hmmm, si medicul ce spune? e normal sa fie asa micutza?"
Pai cam ce sa spun eu pe tema asta? Dat fiind faptul ca inainte de sarcina eram o femeie destul de slabutza, aveam in jur de 50 kg la 1.68 cred eu ca e destul de normal ca burta mea (chiar si la sf lunii a 7 de sarcina) sa nu fie chiar uriasa...nu-i asa? Si inca o data, revenim la ce am spus anterior: atata timp cat medicul ma asigura ca e totul in regula , iar ingerasul meu e perfect in grafic..de ce sa imi doresc eu sa il sau mai bine zis sa ma indop, ca sa fac burta maaaare maaare, nu de alta dar" sa se vada ca sunt gravida- de la o posta!"
Apoi , alte cateva minunate lucruri debitate de persoane mai mult sau mai putin importante, mai mult sau mai putin pregatite in domeniul medical, sau mai mult sau mai putin( adica deloc) apropiate:
- Uau... chestia cu mancatul pentru doi nu e adevarata la tine, nu?
- Fii fericita ca ai doar greturi. La mine a fost mult mai rau...si stai ca nu e tarziu nici la tine. Mai ai timp! (nu se poate sa ai o sarcina NORMALA fara complicatii sau situatii aiurea! Nuu!! de fapt, alea vin- probabil ca un pic mai tarziu, dar vin, stai fara grija!)
- Vai, ai grija... am o prietena, a carei verisoare are o prietena care a nascut un copil cu... (si aici urmeaza numele unei boli teribile). Sa speram ca la tine va fi totul ok. (asta nu am inteles niciodata! De ce sa sperii-pentru ca asta faci- o viitoare mamica cu povesti de genu' asta? oricum ea are in cap toate malformatiile posibile si imposibile, si stie de toate complicatiile care pot aparea pe parcursul sarcinii...de ce sa o mai "ajuti" si tu cu informatii atat de"pretioase"?)
- Travaliul a fost cel mai cumplit lucru din viata mea. As prefera sa mor decat sa mai trec o data prin el.! (ok! multumesc de informatie! Acum, ma simt mult mai bine!)
- Aaaa, vrei sa alaptezi? pff...de-ai sti tu ce rani uratae faci la sani! hmmmm...nasol. Nici nu iti poti imagina. Mai gandeste-te totusi, poate iti dai seama ca greseti.
- Verisoara prietenei mele a murit in timpul travaliului. De fapt nu... stai... asta era intr-un episod din Merlose Place (wtf!!!!)
- Hmmm, nu mai stiu ce nume vroiam eu sa ii pun inainte bebelusului meu. L-ai putea folosi tu...lasa ca iti fac o lista!
- Te plangi de insomnii ? Hmmm. Stai sa vezi cum o sa fie dupa ce nasti...
- Cum poti sa te plangi ca nu te simti bine? Doar tu ai vrut sa ramai insarcinata.
- Si... reusesti sa te incalti singura... ? saaaau mai tare " si....reusesti sa iti mai vezi.....? nu de alta, dar nah....sunt curioasa!"
- Nu te hranesti cum trebuie! trebuie sa mananci mai mult, altfel nu o sa se nasca un bebe sanatos! Dar...azi ai mancat ceva?
- Sigur hormonii sunt de vina ! ( asta atunci cand pur si simplu nu ai chef sa faci ceva, sau ...nu esti atat de vorbareata ca de obicei)
- si...al doilea copil, pe cand? trebuie neaparat sa mai faceti unul!! (de fapt, cam asa se intampla intotdeauna; prima data esti intrebata "pe cand va casatoriti? apoi" pe cand un copil? si uite, cand hop-top in sfarsiiit faci si tu un copil, trebuie sa il faci si pe al doilea...pentru ca TREBUIE!)
- Dar de ce esti asa obosita? (seriosly???)
- Eu nu cred ca e mai bine sa te machiezi. Mai bine stai naturala, ce tot atatea farduri? (wtf???)
- eh, lasa ca greul abia acum incepe. Acum iei minim 2 kg pe saptamana (in situatia in care medicul spune ca in medie , in ultimele saptamani de sarcina se ia cam 250-500 grame)
- pai...am eu o prietena care s-a ingrasat in ultima luna 10 kg..deci tu mai iei sigur minim 6-7
- na lasa, ca mai ai timp sa te faci un balon. De fapt ai toate sansele
In rest, legat de subiectul nasterii (naturala -cu sau fara epidurala /cezariana) sau locatia pe care am ales-o , cati oameni- atatea sfaturi.
De regula, incerc sa fiu cat mai diplomata posibil si sa zambesc frumos de fiecare data cand primesc unul, dar la un moment dat ...devine chiar enervant.
Va spun eu din propria experienta ca subiectele astea sunt destul de importante pentru orice viitoare mamica, asa ca 100% s-a interesat/sfatuit/ a intrebat pe toata lumea pe care ea considera importanta. Asa ca , nu prea are rost sa deschizi subiectele astea, mai ales daca nu esti in cunostiinta de cauza. Formulari ca "am auzit eu ca ar fi mai ok...." "gandeste-te la ce ai vazut la stiri..." "mai cauta si tu pe net/pe forumuri inainte sa iei decizia pe care ai luat-o" nu fac decat sa...enerveze sau mai rau, sa puna pe ganduri orice femeie. Adica , vorbind concret...eu am ales o nastere naturala, fara epidurala.
Ok! Treaba mea!
Inainte sa aleg asta am cantarit opiniile medicilor si a persoanelor care chiar au habar despre subiect, cu care am vorbit (in primul rand- ei sunt cei mai avizati sa emita pareri) , opiniile prietenelor care au nascut (si nu toate au fost de acord cu mine) , m-am sfatuit cu familia...si cu cei apropiati. Cam asta conteaza pentru mine.
E clar ca stiu (adica nu stiu, doar incerc sa imi imaginez cat de dureros va fi) , stiu ca poate e mai stresant pentru bebelus (dar stiu si care sunt lucrurile bune care se intampla tot pentru bebe cand se naste natural) , etc etc.
Si ...asta am ales.
Va dati seama ca nu e chiar ok sa ma intrebe toata lumea" pffff, esti sigura ca asta vrei? eu zic sa te mai gandesti..nu are rost sa suporti asemenea durere"
Apoi, majoritatea persoanelor ma atentioneaza despre cat de greu va fi, cat de speriata o sa ma simt la inceput, despre cat de mult se poate sa distanteze cei 2 parteneri un copil, cat de deprimata o sa fiu dupa nastere, cat de mult o sa se schimbe viata mea, si cum eu o sa "dispar de pe fata pamantului" iar locul meu o sa fie luat de ingerashul nostru.
Nebunie pe campie, ce mai? Multumesc inca o data pentru informatiile astea, cred ca nu puteam trai fara ele...sincer!
Si, totusi, ce sa ii spui? Nimic! Doar ascult-o, empatizeaza cu ea si fa-o sa se simta precum unica femeie gravida de pe lume, caci asa cred ca trebuie sa se comporte o femeie cand se pregateste sa aduca pe lume un copil: speciala si unica!
Si daca nu esti de acord cu ea...si vezi ca greseste ..macar da-i cateva explicatii cat de cat concrete atunci cand o contrazici. Altfel, mai bine nu:)
Va pupacesc!























